Adună-mi toate visele
Dar lasă-mi fericirea,
Aruncă-mi lanţ; cătuşă,
Dar fie lung să pot să te sărut
Atinge-mi sufletul dar lasă-mă să simt.
Alunecă spre mine
Dar tot mereu mai lent,
Impodobeşte-mi viaţa
Cu tot ceea ce-nsemni.
Înmiresmează-mi casa
Chiar cu sudoarea ta
Căci tu eşti fericirea
Iubire şi respect!
Am înţeles cum lumea-mi
Se năruie încet,
Am inţeles că tu eşti
Cea pe care-o aştept!
Nu voi putea vreodată
Să nu te mai iubesc
Eu voi trăi mereu
Cu gând că te doresc
Doar tu venind la mine
Mă vei face să trăiesc!
Un comentariu:
In sfarsit un articol pe gustul meu.
Faina poezia Bubu.. La cat mai multe momente de acest fel si poate scrii o carte.. Eu te impresariez si uite asa facem amandoi bani :D
Acum serios, chiar foarte frumos.. si din suflet!
Trimiteți un comentariu