Zile de munca!

Am asteptat cu mare nerabdare sa incep sa lucrez si sa pot in sfarsit sa fiu fericit! Dar se pare ca se putea ca viata mea sa fie fericita. Nu inteleg de ce nu pot primi mai mult de 20-25 ore pe saptamana. Chiar daca as vrea sa lucrez mai mult nu pot. Incerc mereu sa caut pe cineva care sa ma ajute in acest sens. Ce trebuie sa fac oare? Nu inteleg de ce unii au mai multe ore decat mine. Nu inteleg de ce trebuie mereu sa plec eu primul de la munca. Vreau si eu sa lucrez nu sa fur si nu am voie sa fac asta. Adica nu sunt lasat sa lucrez.

Nu conteaza. Saptamana viitoare o sa ma interesez cum pot sa imi schimb locul de munca si o voi face cat se poate de repede. Nu cred ca este ideal sa stau sa ma multumesc cu putin daca pot castiga in alta parte mai mult pe acelasi numar de ore. O sa imi depun CV la o sucursala HSBC Bank sa vad poate pot sa ma integrez acolo. Ar fi ideal sa fiu pana si indrumator la bancomat ca apoi sa trec mai departe.

Pe de alta parte exista in continuare aceasta problema cu prietena care nu este langa mine. Visez mereu la o alta fata desi stiu ca ea nu va fii niciodata a mea. Nici macar nu isi poate imagina ce inseamna sa o visezi la propriu in nenumarate nopti. Va veni insa si momentul cand voi fi fericit. Care va fi acela insa nu pot spune cu siguranta. Totusi inca mai sper ca exista si pentru mine o frantura de paradis.

Este grozav sa fii insa liber si singur. Te poti plimba prin orasele de prin zona, poti vizita puncte care te intereseaza fara ca sa te bata la cap altcineva, iar cel mai important poti sa stai sa privesti natura si oameni care trec in viteza si chiauni de cap pe langa tine. Numai singur poti realiza cat de intoarsa pe dos a ajuns lumea.

Postare de Casă nouă!

Ieri am fost cu Mihai să îmi caut o cameră unde să locuiesc în una dintre casele de la companie, iar din 4 camere am ales-o pe cea mai convenabilă ca să spun aşa. Toate erau jalnice, dar uneori trebuie să pleci de jos, asta este nu ai ce să faci. Am început totodată şi să renovez, la propriu, casa în care urmează să stau. Cam aşa ar arăta un chat cu prietenii mei, legat de mutarea mea în acea casă:

Friends: Ai început lucrul?
Hienah: Da...
Hienah: De Luni...
Friends: Şi cum e?
Hienah: Mi se pare simplu. Serios.
Hienah: Nu consider că este greu deloc...
Friends: Practic ce faci?
Hienah: Pui mesele, scaunele
Hienah: Tacâmuri, Ringul de dans, toate astea depind de ce eveniment este. Dacă este conferinţă sau nuntă, botez sau orice altceva.
Friends: Aha...
Friends: Şi câţi bani îţi dau?
Hienah: păi este minim pe economie...
Hienah: 5,85
Hienah: Cred...
Hienah: Şi când nu sunt evenimente. Lucrez în restaurant ca şi ospătar
Friends: 5.85 pe zi? sau?
Hienah: 5.85/oră
Hienah: Din care se scad taxele.
Hienah: Dar e în regulă.
Hienah: Faţă de cât câştigi în ţară.
Hienah: Ar fi tare să fii aici.
Friends: Dacă ai ştii ce mult îmi doresc... Şi dacă până acum nu prea voiam, acum sunt foarte hotărâtă...
Hienah: No...
Hienah: Păi vedem...
Hienah: Şi dacă este poate te ajut...
Hienah: Asta dacă au nevoie de personal,...
Hienah: Păi şi iubitul te lasă?
Friends: Pff… Ce iubit?
Hienah: Asta vroiam să te întreb mai de la început...
Hienah: Păi ăla cu care eşti...
Hienah: Nu ai?
Friends: Nu sunt cu nimeni. Şi dacă aş fi nu mi-ar păsa. Sincer!
Hienah: Da... Asta aşa este...
Hienah: Mamă... Casa în care m-am mutat eu, defapt în care urmează să mă mut, este... Este faină...
Hienah: Dar dacă o vezi cum arată acum...
Friends: te cred....
Hienah: Este... Jalnică...
Friends: Putem să vedem poze?
Hienah: Nu am. Oricum...
Hienah: Ieri am început să fac curat...
Friends: Dar stai singur?
Hienah: Am aruncat numai din garaj un container din acela de construcţii; maro; dacă mai ştii erau mai demult şi la blocuri; l-am umplut cu gunoaie...
Hienah: Nu! Nu stau singur. Suntem 4 persoane.
Hienah: Pentru că stau în casa companiei...
Hienah: Sunt gard în gard cu curtea Hotelului...
Hienah: Şi mă costă doar 20 Lire pe săptămână...
Friends: Aha, ce tare...
Hienah: Altfel trebuia să plătesc 400 Lire pe lună plus curent, gaz, impozite şi alte taxe.
Hienah: Ce să zic...
Hienah: Aş mai fi curăţat în cameră şi prin bucătărie, dar dacă nu are cine să stea cu fetiţa sorei mele, trebuie să stau eu cu ea.
Hienah: Azi am fost la tipa care se ocupă de case şi am vrăjit-o puţin şi îmi cumpără draperii noi, mochetă...
Friends: O, fain că îti cumpără...
Hienah: Păi ceilalţi care stăteau în casa aia, se oftică...
Hienah: Că lor nu le-a cumpărat nimic niciodată...
Hienah: Şi eu le-am spus: “Păi voi dacă aţi trăit în jeg până în gât...”, cum să vă cumpere lucruri noi?!
Friends: Da. Aşa este.
Hienah: Serios...
Friends: Dar sunt români?
Hienah: Nu...
Hienah: Unul englez...
Hienah: Unul francez...
Hienah: Şi este şi o tipă care este româncă...
Friends: Da... Super...

Mulţumesc mult pentru interesul dumneavostră de a citi acest reportaj.

Ziua copilului

Data de astăzi este una dintre cele mai fericite zile din an. Astăzi copii îşi sărbătoresc ziua lor, ziua copiilor. Consider că unii oameni, chiar dacă au trecut de orice limite şi au aproape sau poate chiar peste 30 de ani, tot nu înţeleg ce se petrece în jurul lor şi sunt în continuare cu mintea la 13 ani. Fetele se maturizează mai repede îmi spun unii prieteni. "DA" le răspund cu o oarecare îndoială când văd că pe zi ce trece tot mai multe din fetele care le cunosc sunt încă fetiţe. Toată lumea este COPIL de 1 Iunie. Până şi părinţii unora dintre noi care mai au părinţi, dar nu toţi au rămas în lumea copiilor. Vreau să devină cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Astăzi vreau să mă bucur de libertate. Astăzi vreau să mă mut! Să simt că sunt copil şi că mâine sunt din nou în pielea mea.

Prima zi de muncă

În sfârşit pot să scriu şi de foarte bine pe acest blog! Mai întâi cred că ar trebui să spun că mi-au venit actele, pot lucra fără probleme şi astăzi am pus prima cărămidă spre visul meu de a strânge 30000 lire. Aceasta este ţinta pentru care am venit aici. Mai întâi plătesc absolut toate datoriile şi apoi încep încet, încet să strâng aceşti bani. Este incredibil de bine să ştii că după atâta aşteptare ţi-au venit actele şi eşti liber să lucrezi cât vrei. Nu mai am de ce să fiu supărat. De acum începe să fie din ce în ce mai bine. Urmează ca mâine să merg să îmi pregătesc camera şi apoi să mă mut la mine. Este atât de bine să ştii că ai un loc al tău unde numai tu poţi să dictezi ce va fi. Vreau să demonstrez că pot şi vreau să îmi creez un viitor mai bun.

Regăsirea unui prieten adevărat!

Astăzi aşteptând pe Messenger să discut cu iubita mea, s-a întâmplat să se întrerupă internetul la ea. Astfel am observat o foarte bună prietenă cu care însă nu am mai vorbit de foarte mult timp. Am început să discutăm şi am povestit de toate, până şi despre relaţiile noastre actuale, un moment în care ne-am dat seama că amândoi ne confruntăm cu aceeaşi problemă. Amândoi ne-am spus părerea, am discutat şi a rămas să mai discutăm. Voi fi mereu aici să discutăm iar când vii acasă să ştii că aici vei găsi întotdeauna un prieten adevărat. Este minunat să auzi aşa ceva de la un prieten, chiar dacă nu am avut în ultimul timp o relaţie prea activă. Dar eu mereu am ştiut că şi dacă o sufoc nu îi place. Va merita mereu atenţia mea

Aniversare

Au trecut anii pe lângă mine de parcă nici nu ar fi existat. Nu m-am schimbat. Sunt acelaşi şi totuşi nu chiar. Au trecut deja 6 ani de la cel mai important moment din viaţa mea. Sunt însă singurul care ştie acest lucru pentru că nimeni nu este interesat de ceea ce fac eu. Nu sunt foarte multe persoane care ştiu de acel eveniment, dar totuşi cred că cei care ştiu ar trebui să îşi amintească. Dar ce tot vorbesc nimeni nu mai este interesat de ce s-a întâmplat acum mulţi ani, unui prieten, coleg, frate, fiu. Fiecare are problemele lui, pe care câteodată încearcă să şi le rezolve altminteri le rezolvă alţii sau timpul. Deschisesem aseară şampania iar sora mea m-a întrebat pentru ce bem?, iar eu i-am răspuns "pentru că trăim!". nu a înţeles ce am vrut să spun pentru că această zi nu reprezintă nimic pentru ea şi bineînţeles că nu avea cum să îţi amintească de o întâmplare a mea. Este greu să treci mereu cu vederea peste ceea ce nu fac cei din jurul tău, dar totuşi este singura soluţie prin care am reuşit să suprvieţuiesc cu moralul întreg şi fără să devin isteric în toată această perioadă. Nu vreau decât să îmi reamintesc mie că EU NU AM UITAT! Nici măcar prietena mea, căreia îi spun în fiecare an nu şi-a adus aminte. Defapt nu sunt sigur dacă ştie că mai trăiesc cu adevărat şi nu am dispărut fără urmă. Nu contează, ea are licenţa şi de asta îi găsim o scuză. Nu contează dacă prietenii mei mai există! Nu am avut mai mult de 3-4 prieteni toată viaţa, deci pot trăi în continuare cu amici!

AU PAIR

O nouă zi o nouă aberaţie. Având în vedere cât de aproape este ziua în care îmi vor veni actele de la Home Office(de acum HO), surioara mea a stat de vorbă cu şefa ei pentru o cerere de mărire a salariului. În aceeaşi discuţie din câte mi-a relatat sora mea, aceasta i-a spus de sistemul AU PAIR, în care poţi lua în casa ta un/o student/ă căreia îi dai de mâncare şi cazare, iar acesta în schimb stă cu copilul tău şi are grijă de el pe perioada cât eşti la muncă. Sună foarte promiţător dacă te gândeşti că aşa ieşi cel mai ieftin, cel puţin aici în Anglia. Totuşi sora mea s-a gândit mai bine şi bănuiesc că a vorbit şi cu soţul ei, defapt sincer cred că este ideea lui, să îmi propună să rămân să stau la ei în casă. Asta bineînţeles că s-ar întampla în următorii termeni: eu îmi plătesc mâncarea, dau 20-25 lire pe săptămână pentru cazare, stau cu Brianna în timpul liber, fac curat, spăl vasele, spăl rufele, întind rufele, spăl maşina, şi alte alea care se mai ivesc. Ca să nu mai spun că mai mult ca sigur va trebui să-l suport pe Mihai când se îmbată şi îmi spune: "Nu-ţi convine aia e uşa!" şi alte injurii la adresa familiei mele. Adică în varianta asta, eu aş pierde cam aşa: liniştea din timpul liber, momentele de relaxare, posibilitatea de a asculta muzică la maxim, banii pentru benzina cu care mă duce la muncă şi ce să mai tot vorbim, mi-aş pierde momente din viaţa mea. Eu nu spun ca nu ţin la Sanda şi la Brianna, dar de când am venit eu aici nu fac altceva decât să am grijă de Brianna. Nu sunt rău deloc când voi spune următoarele lucruri: ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă să creşti un copil, Brianna până acum a fost crescută tot de altcineva şi numai de Mihai şi Sanda nu. Mihai nici măcar nu este în stare să stea cu ea o zi întreaga pentru că nu a făcut-o niciodată. Ştiu că Maica Tereza ar spune acum că trebuie să stau să o cresc pe Brianna dar eu chiar să nu îmi trăiesc deloc tinereţea? Ce păcate mari am eu, aşa încât să trebuiască să stau să-i slugăresc pe ei când se duc la piscină, la tenis, la fotbal, la băut, la grătare, zile de naştere şi multe altele? Chiar nu cred că greşesc când spun că nu vreau să mai stau la ei şi că vreau să fiu independent. Ştiu că lor le-ar fi convenit ca eu să lucrez şi să le fiu şi bonă pe gratis, ba mai mult când se fac cumpărăturile să plătesc mâncarea, şerveţelele şi scutecele Briannei. Eventual să plătesc şi gaz, apă, curent şi taxe şi impozite. Răspunsul meu a fost NU iar de atunci am observat că Sanda este puţin cam supărată. Dar nu eu sunt vinovat că Mihai cumpără două maşini într-o lună, şi pierde 500 Lire pe aceste tranzacţii. Şi în nici un caz nu sunt de vină părinţii mei care şi-au plătit absolut tot ceea ce au mâncat şi băut când au fost aici, deşi el susţine că noi suntem vinovaţi. Dar în cele din urmă îmi vor veni actele şi totul va fi bine.