miercuri, 20 aprilie 2011

Saptamana patimilor!

Intotdeauna cand esti singur si vrei sa urlii, incepi si scrii pe un site care nu il citeste nimeni ca sa fii sigur ca nu esti amendat pt deranjarea linistii publice. Exact asta fac si eu acum. Imi plang singur de mila ca oricum nu ii pasa nimanui de mine si se pare ca pana si cea mai imp persoana din viata mea, ma va parasi pentru ceea ce considera ea mai bun pentru ea. Nu pot decat sa stau si sa ma gandesc ce sa fac, iar pentru ca nu am prea multe optiuni incep ca intotdeauna sa muncesc... Ba mai repar ceva... Mai mai spal masina, ba mai plantez ceva in gradina doar doar trece timpul mai repede si uit de ceea ce mi se intampla. Insa, ceea ce este cel mai rau este ca nu fac decat sa pierd timpul. pentru ca ea oricum nu ma mai vrea pe mine si presimt ca sfarsitul va fi tragic pt mine. Bine... Nu ma refer cum ca m-as spanzura sau alte alea- desi nu ar fi o idee prea mareata- si nici nu o sa ma imbat o sapt - nu de alta dar ar avea acelasi final ca si cum mi-as curma singur viata. Nu am avut niciodata intentii de genul si din pacate nici acum nu am. Incerc mai mult sa ma uit la ceea ce ma inconjoara cat de minunat este si cat de fericit sunt eu defapt aici unde sunt. Si marea surpriza: In jurul meu sunt numai oameni de doi bani, situatia nu este prea roz, si nici nu ma simt prea bine in corpul meu. La munca totul este un dezastru, nimeni nu stie exact ce si cum sa facem ca sa ne fie bine; si cu toate astea stau si analizeaza posibilitati de ai face pe la spate pe unul si pe altul. Viata mea nu este placuta deloc, iar concluzia nu este chiar una placuta. Sunt intr-un mare rahat din care nu pot sa ies decat daca primesc un soc. Nu obisnuiesc sa fac nimic ilegal dar... Nu se stie niciodata... Asta seara am inceput sa inteleg cat de fain este sa fii urmarit de o masina de politie de la anti-spionaj si doua masini de politie si sa reusesti sa scapi basma curata. Cum? Foarte simplu... Dar nu va pot povesti asta ca sa nu afle altii ce am facut ca totusi este un site public. A inca ceva asta seara am invatat si eu ca desi totul pare sa fie atat de simplu in Anglia, linistit si fara prea multa politie si interventii ca in tara... Cand faci curse cu masina te prin si ies parca din pamant. Noroc ca inca nu am fost oprit de ei :)) Ce sa spun inca nu sunt sigur ce sa va intampla dar stiu un lucru: oricum viata mea era naspa fara EA. Macar sa stiu ca totul se duce de rapa.

marți, 26 octombrie 2010

Sunt singur!

Suparat si plin de ganduri... cam asa s-ar numi starea in ma aflu. Ea imi spune ca eu sunt vinovat. Nu era mai simplu sa spuna ca nu ii mai pasa de mine si ca nu ii este dor de mine? Asa cum pot face alte persoane? Imi este dor de viata.

miercuri, 15 septembrie 2010

Asigurare de viaţă

Caut pe internet de căteva zile o asigurare de viaţă, iar toate firmele care vând aşa ceva mă întrebă de ce? Pentru că eu consider că dacă este ca vreodată să păţesc ceva să nu sufere prea tare cei pe care îi las în urmă. Destul de bună explicaţia? Eu zic că da... Este curios că mereu mă gândesc să le fie bine altora deşi de atâtea ori am ajutat ca apoi să fiu mustrat că ce? Dacă nu o făceam rezolvau ei în nu ştiu eu ce fel... Dar mno... Să dea D-zeu să nu fie niciodată nevoie de ei şi sa fie totul bine toată viaţa.

vineri, 11 iunie 2010

Zile de munca!

Am asteptat cu mare nerabdare sa incep sa lucrez si sa pot in sfarsit sa fiu fericit! Dar se pare ca se putea ca viata mea sa fie fericita. Nu inteleg de ce nu pot primi mai mult de 20-25 ore pe saptamana. Chiar daca as vrea sa lucrez mai mult nu pot. Incerc mereu sa caut pe cineva care sa ma ajute in acest sens. Ce trebuie sa fac oare? Nu inteleg de ce unii au mai multe ore decat mine. Nu inteleg de ce trebuie mereu sa plec eu primul de la munca. Vreau si eu sa lucrez nu sa fur si nu am voie sa fac asta. Adica nu sunt lasat sa lucrez.

Nu conteaza. Saptamana viitoare o sa ma interesez cum pot sa imi schimb locul de munca si o voi face cat se poate de repede. Nu cred ca este ideal sa stau sa ma multumesc cu putin daca pot castiga in alta parte mai mult pe acelasi numar de ore. O sa imi depun CV la o sucursala HSBC Bank sa vad poate pot sa ma integrez acolo. Ar fi ideal sa fiu pana si indrumator la bancomat ca apoi sa trec mai departe.

Pe de alta parte exista in continuare aceasta problema cu prietena care nu este langa mine. Visez mereu la o alta fata desi stiu ca ea nu va fii niciodata a mea. Nici macar nu isi poate imagina ce inseamna sa o visezi la propriu in nenumarate nopti. Va veni insa si momentul cand voi fi fericit. Care va fi acela insa nu pot spune cu siguranta. Totusi inca mai sper ca exista si pentru mine o frantura de paradis.

Este grozav sa fii insa liber si singur. Te poti plimba prin orasele de prin zona, poti vizita puncte care te intereseaza fara ca sa te bata la cap altcineva, iar cel mai important poti sa stai sa privesti natura si oameni care trec in viteza si chiauni de cap pe langa tine. Numai singur poti realiza cat de intoarsa pe dos a ajuns lumea.

miercuri, 2 iunie 2010

Postare de Casă nouă!

Ieri am fost cu Mihai să îmi caut o cameră unde să locuiesc în una dintre casele de la companie, iar din 4 camere am ales-o pe cea mai convenabilă ca să spun aşa. Toate erau jalnice, dar uneori trebuie să pleci de jos, asta este nu ai ce să faci. Am început totodată şi să renovez, la propriu, casa în care urmează să stau. Cam aşa ar arăta un chat cu prietenii mei, legat de mutarea mea în acea casă:

Friends: Ai început lucrul?
Hienah: Da...
Hienah: De Luni...
Friends: Şi cum e?
Hienah: Mi se pare simplu. Serios.
Hienah: Nu consider că este greu deloc...
Friends: Practic ce faci?
Hienah: Pui mesele, scaunele
Hienah: Tacâmuri, Ringul de dans, toate astea depind de ce eveniment este. Dacă este conferinţă sau nuntă, botez sau orice altceva.
Friends: Aha...
Friends: Şi câţi bani îţi dau?
Hienah: păi este minim pe economie...
Hienah: 5,85
Hienah: Cred...
Hienah: Şi când nu sunt evenimente. Lucrez în restaurant ca şi ospătar
Friends: 5.85 pe zi? sau?
Hienah: 5.85/oră
Hienah: Din care se scad taxele.
Hienah: Dar e în regulă.
Hienah: Faţă de cât câştigi în ţară.
Hienah: Ar fi tare să fii aici.
Friends: Dacă ai ştii ce mult îmi doresc... Şi dacă până acum nu prea voiam, acum sunt foarte hotărâtă...
Hienah: No...
Hienah: Păi vedem...
Hienah: Şi dacă este poate te ajut...
Hienah: Asta dacă au nevoie de personal,...
Hienah: Păi şi iubitul te lasă?
Friends: Pff… Ce iubit?
Hienah: Asta vroiam să te întreb mai de la început...
Hienah: Păi ăla cu care eşti...
Hienah: Nu ai?
Friends: Nu sunt cu nimeni. Şi dacă aş fi nu mi-ar păsa. Sincer!
Hienah: Da... Asta aşa este...
Hienah: Mamă... Casa în care m-am mutat eu, defapt în care urmează să mă mut, este... Este faină...
Hienah: Dar dacă o vezi cum arată acum...
Friends: te cred....
Hienah: Este... Jalnică...
Friends: Putem să vedem poze?
Hienah: Nu am. Oricum...
Hienah: Ieri am început să fac curat...
Friends: Dar stai singur?
Hienah: Am aruncat numai din garaj un container din acela de construcţii; maro; dacă mai ştii erau mai demult şi la blocuri; l-am umplut cu gunoaie...
Hienah: Nu! Nu stau singur. Suntem 4 persoane.
Hienah: Pentru că stau în casa companiei...
Hienah: Sunt gard în gard cu curtea Hotelului...
Hienah: Şi mă costă doar 20 Lire pe săptămână...
Friends: Aha, ce tare...
Hienah: Altfel trebuia să plătesc 400 Lire pe lună plus curent, gaz, impozite şi alte taxe.
Hienah: Ce să zic...
Hienah: Aş mai fi curăţat în cameră şi prin bucătărie, dar dacă nu are cine să stea cu fetiţa sorei mele, trebuie să stau eu cu ea.
Hienah: Azi am fost la tipa care se ocupă de case şi am vrăjit-o puţin şi îmi cumpără draperii noi, mochetă...
Friends: O, fain că îti cumpără...
Hienah: Păi ceilalţi care stăteau în casa aia, se oftică...
Hienah: Că lor nu le-a cumpărat nimic niciodată...
Hienah: Şi eu le-am spus: “Păi voi dacă aţi trăit în jeg până în gât...”, cum să vă cumpere lucruri noi?!
Friends: Da. Aşa este.
Hienah: Serios...
Friends: Dar sunt români?
Hienah: Nu...
Hienah: Unul englez...
Hienah: Unul francez...
Hienah: Şi este şi o tipă care este româncă...
Friends: Da... Super...

Mulţumesc mult pentru interesul dumneavostră de a citi acest reportaj.

luni, 31 mai 2010

Ziua copilului

Data de astăzi este una dintre cele mai fericite zile din an. Astăzi copii îşi sărbătoresc ziua lor, ziua copiilor. Consider că unii oameni, chiar dacă au trecut de orice limite şi au aproape sau poate chiar peste 30 de ani, tot nu înţeleg ce se petrece în jurul lor şi sunt în continuare cu mintea la 13 ani. Fetele se maturizează mai repede îmi spun unii prieteni. "DA" le răspund cu o oarecare îndoială când văd că pe zi ce trece tot mai multe din fetele care le cunosc sunt încă fetiţe. Toată lumea este COPIL de 1 Iunie. Până şi părinţii unora dintre noi care mai au părinţi, dar nu toţi au rămas în lumea copiilor. Vreau să devină cea mai frumoasă zi din viaţa mea. Astăzi vreau să mă bucur de libertate. Astăzi vreau să mă mut! Să simt că sunt copil şi că mâine sunt din nou în pielea mea.

Prima zi de muncă

În sfârşit pot să scriu şi de foarte bine pe acest blog! Mai întâi cred că ar trebui să spun că mi-au venit actele, pot lucra fără probleme şi astăzi am pus prima cărămidă spre visul meu de a strânge 30000 lire. Aceasta este ţinta pentru care am venit aici. Mai întâi plătesc absolut toate datoriile şi apoi încep încet, încet să strâng aceşti bani. Este incredibil de bine să ştii că după atâta aşteptare ţi-au venit actele şi eşti liber să lucrezi cât vrei. Nu mai am de ce să fiu supărat. De acum începe să fie din ce în ce mai bine. Urmează ca mâine să merg să îmi pregătesc camera şi apoi să mă mut la mine. Este atât de bine să ştii că ai un loc al tău unde numai tu poţi să dictezi ce va fi. Vreau să demonstrez că pot şi vreau să îmi creez un viitor mai bun.