Real life 2

Vizionand un film am realizat un lucru. Cat de multe lucruri ma leaga de Laura. Chiar si acum cand nu mai vorbeste cu mine deloc. Acum cand dupa atata timp s-a despartit de mine. Dupa ce am renuntat sa o mai sun, pentru ca ea nu isi doreste sa ma mai auda. Am observat ca ea m-a influentat in a intra pe facebook. Ea m-a influnetat sa imi iau Abonament cu minute internationale, sa imi pun internet pe numele meu, sa imi pun telefon fix cu minute pe fix. Extrem de multe lucruri care ma inconjoara inca isi imprima prezenta in existenta mea. Probabil de aceea nu am reusit sa o uit. Tot ceea ce ma inconjoara locurile in care vreau sa merg ma fac sa ma razgandesc din cauza ca stiu ca acolo am vrut sa merg cu ea. Paris, este unul din acele locuri. Aproape mereu cand am doua zile libere ma gandesc sa merg acolo. Dar nu vreau sa mai sufar. Am facut extrem de mult rau in lumea asta si stiu ca asta este pretul pe care trebuie sa il platesc. Am stiut de la inceput si de asta am sperat sa nu fie ea cea de care va trebui sa ma despart. Am incercat cu atat de multe alte fete dar nu... Niciodata nu poti sa iti schimbi soarta. Trebuie sa suferi si nu ai cum sa minti soarta. Sub nici un fel. Sunt inca cel care trebuie sa sufar si sper sa nu se intample si a doua oara. Daca voi distruge acest mit voi fi cel mai puternic. Sunt distrus si recunosc ca nu este decat vina mea, dintr-un punct de vedere. Dar stiu ca nu eu am gresit cand s-a provocat 'despartirea'. Motto-ul meu este "Iubirea este bazata pe incredere si respect reciproc" Insa defapt iubirea efectiva nu exista. Exista un respect si o incredere combinate cu dorinta de a avea acea persoana in jurul tau. Ea mi-a schmbat aceasta perspectiva, m-a facut sa cred ca exista iubirea si sentimentul de iubire. Acum sunt sigur ca nu exista iubire! Regret ca sunt direct regret ca scriu randuri ca acestea dar sunt simtirile mele. Asta simt eu, iar acesta este blogul meu. Nu este vorba de nimeni altcineva si nici de ceea ce simt altii. Voi fi eu de acum incolo indiferent de ceea ce simt cum simt sau ce gandesc. O sa incerc sa fac lumina in intunericul ce ma inconjoara. Voi cauta sa ies din nou la lumina asa cum am reusit mereu sa fac. Voi avea din nou viata mea si voi intelege ca ceea ce fac este ceea ce trebuie pentru moment. Nu am gresit prim faptul ca am vrut o viata mai buna pentru mine si ea. Sunt inconjurat de singuratate pentru ca refuz sa am prietenii langa mine. Momentul in care Eugen, un vechi prieten de-al meu m-a sunat sa ma roage sa il aduc aici m-a facut sa inteleg ca da, intr-adevar nu exista nici o sansa sa faci ceva in jungla din Brasov, referitor la ceea ce inseamna situatia politica si conjunctura in care am trait amandoi. Pentru ca vrem sau nu amandoi am avut cam aceleasi situatii atata tot ca eu nu am pupat niciodata pe nimeni in fund. Mult noroc si imi cer scuze daca cineva, oricine, crede ca eu scriu aceste randuri fara sa simt cu adevarat aceste lucruri.

Mor pe dinauntru!

Sunt oarecum realist si imi dau seama ca fac greseli in viata insa nu pot sa imi mai revin. Sunt debusolat si vreau sa schimb acest lucru. Am inceput sa fac cate ceva pentru mine si nu ma avantajeaza prea mult. De ce? Pentru ca nu am facut ceea ce trebuia sa fac. Nu incerc sa gasesc persoana care ar vrea sa stea cu mine pentru tot restul vietii ei. Toata lumea imi spune acelasi lucru si nu ii inteleg. Cum sa ies in oras in fiecare seara cand eu nu am fost genul care sa iasa mai mereu prin cluburi si sa ma pierd prin multime doar doar cade ceva... In plus este atat de greu pentru mine sa vad femeile astea ca o posibila prietena... Doamne chiar vorbeam azi cu Managerul meu care ma intreba de ce nu imi plac englezoaicele. Pai cum sa imi placa daca toate sunt alcoolice si fumeaza de rup locul? Dupa parerea mea o pers puternica nu are vicii de genul droguri, tigari sau alcool. De aceea am cerut mereu sa nu se fumeze. Nu vreau persoane slabe in jurul meu. Desi am fost contrazis si la acest lucru. Si anume la faptul ca eu ma consider o persoana cu caracter destul de puternic si am vrut mereu o femeie puternica nu una care sa faca orice ii spun eu. Dar din cate vad cei care traiesc pe langa mine, si anume managera mea nu este de acord. Ea spune ca eu sunt foarte maleabil si ca de asta vreau eu o prietena cu caracter puternic. Tocmai de aceea am incercat sa ii demonstrez de atunci ca nu sunt un papitoi cu care sa poate juca cum vrea ea. Sunt asa cum sunt si unii ma cunosc mai bine ca altii. Imi este greu sa recunosc cat de dificil este sa treci prin astfel de momente dar inca traiesc si o fac cu gandul ca nu este decat vina mea si ca mi s-a platit exact cu aceeasi moneda. Nu voi invinui niciodata pe nimeni si imi voi asuma mereu riscul sa o patesc din nou insa viata este exact asa cum este indiferent cat vrem noi sa o schimbam. Putem intr-adevar sa prelungim termenul dar nu putem evita momentul. Exact asa cum a spus si unchiul meu, D-zeu sa il ierte, cand m-am despartit data trecuta de Ea: 'Uita-te la mine! A fost vina mea, dar nu pot trai singur o viata intreaga!' De aceea cred ca este timpul sa revin la normal si la ceea ce am fost innainte de a ma hotara ca Ea este ceea ce imi doresc. Este greu sa inteleg cum se poate intampla asa ceva insa asa cum se spune ' _____ __ ___ '. Si da aveti dreptate! Noroc in viata si bafta pentru ca este nevoie. Voi trai si voi astepta iar cand va fi momentul oportun voi face pasul decisiv care cred eu ca va trebui sa il fac. Ma gandesc in fiecare seara daca este sau nu ceea ce vreau si asta ma tine treaz mai mereu pana pe la trei dimineata insa imi este greu sa traiesc dupa ce mi-a fost furata o parte din suflet. Ma simt gol pe interior si nimic nu ma mai face fericit nici macar o masina nu ma mai incanta cu adevarat. Dar voi trai din nou cand voi vedea o persoana care merita iubita si cu siguranta nu mai este mult pana atunci. 'Te iubesc' a fost cel mai greu lucru pe care l-am spus vreodata iar de acum incolo va fi si mai greu.

Si nu stiam ca existi!

Ieri, la inceputul zilei am avut o conversatie cu o fiinta draga mie, care m-a facut curios de asa zisul ei blog. Am incercat sa o caut prin toate blogurile posibile, si dupa doar 15 min... ce sa vezi? imi trimite atasat blogul personal. Dupa cateva minute de citit din postari... tragic... Ce am citit acolo mi se pare chiar tragic. De ce? Pentru ca Ea era atat de suparata pe viata, desi tot ceea ce descrie ca s-ar fi intamplat era din vina ei. Ea era cea care nu vroia sa ii fie bine, si totusi se plange. Cum vine asta?

Cel mai important lucru, este ca am aflat de existenta acestui Blog pe care banuiesc ca mi l-am facut odata intr-o noapte pe cand nu aveam ce face, si sunt fericit ca pot scrie si oferi celor din jur putina sare si piper.