Cuvinte fine

Sunt clipe de uitare, de mine de ceea ce s-a intamplat azi. In ceea ce vad nu vad decat suflete pierdute, un puzzle fara rezolvare. Sunt clipe in care nu pot vedea iesirea din labirint. Vreau sa fiu eu si imi amintesc de ceea ce ma tine in loc: "Nu este locul meu". Ma uit mereu la cel de langa mine, te pierd din privire caci privirea ti-e inselatoare. Esti prieten sau ai nevoie de ajutor si esti langa mine pentru ca stii ca te pot ajuta? Stiu ca undeva departe voi avea mereu prieteni adevarati si mi-au aratat-o mereu. O trupa ce m-a sustinut mereu, care a facut atat cat a putut sa ma faca sa ma simt mereu bine. Sunt ele, cele trei care nu au uitat de mine. Sunt suflete de neuitat sunt iubiri de nemasurat in cuvinte si clipe de trait chiar cu pretul celei ce ai iubit-o candva. Sange de suflet curat, scurg sentimente de neuitat. Frati de cruce, sange si pacat. Nopti de minciuna si adevar ce merita trait, au fost toate ceea ce ne-au unit. Ranesc mereu si-mi pare rau, stiind ca-n suflet am lovit. Sa fiu eu soarele pe cer si suflet in pamant. Sa stiu ca am platit ce am gresit, sa-mi ierti tu Doamne ce-am gresit. Caci ti-am cerut aceasta durere si-am platit pret de viata ce am luat. Sa fiu iertat in veci pt crima ce-am cladit-o sa fiu iubit de cel ce viata mi-a oferit, ce m-a intremat pe piatra nemuririi si caruia i-am gresit pentru o clipa de placere. Sa fiu iertat de tine caci tu nu poti citi si nu ma poti auzi, esti clipa de idila, umar de sprijin si trup de mangaiat. Sau cel putin ai fost cand ai plecat. De ce ati disparut de-odata? Unde e viata mea? Am cerut sa sufar fizic i-ar suferinta am primit in suflet ce imi distruge viata, sanatatea, caracterul si trupul. Insa nu-mi va distruge niciodata credinta in tine, nu voi uita ca eu ti-am cerut si tu mi-ai dat. Atunci si atat cat ai vrut. In suflet e jale in inima chin. In ochi lacrimi si sange, in ureche cantec de jale, in simturi mii de ace, in nari miros de hoit. Sunt mort pamantul ma apasa iar eu ma descompun incet, firesc imi pierd din tot ceea ce am fost. Sunt inger in tranzitie acum si sufar si plang si curg lacrimi din sangele-nchegat ce corpul l-a tradat. Si acum doare si mai mult precum un burgiu patrunde printr-un perete. Muschii nu mai sunt ce-au fost iar eu nu mai pot intelege caci m-am atrofiat. Nu mai pot vedea... Ochii ce au fascinat odata sunt acum teroare si ceata. E greu sa fii mort si sa fii obligat sa traiesti. Iertare tie cititor ca ma asculti. Iti cer sa intelegi ca nu sunt suflet ci durere, nu sunt inger ci demon, sunt tot ce poate fi mai rau si nu te pot face sa intelegi. E greu si stiu ca-ti pare minciuna si fictiune. Sunt ceea ce iti scriu sunt eu cel ce traiesc in ceea ce tu ai stiut odata ca am fost in cealalta viata. Dar voi putea sa trec si peste asta si vei ierta probabil un biet neom miscat de ceea ce odata a fost. Sunt doar o imagine si voi crea un univers pe ea. Sunt doar un corp din care ies mereu pentru ca nu ma mai simt bine in el. Iar daca vei afla unde este calea mea sa ma lasi sa o gasesc eu, dar sa ma indrepti spre ea, caci cicatricile vor ramane mereu.

Reper

Departe, atat de departe a fost scris in stele: Trairea unei vieti de documentar. Am nevoie de tine mai mult ca de orice. Tu cititorule esti cel care ma face sa trec peste orice si ma invata sa spun DA. Incepe o noua perioada din viata mea curand, o perioada care este defapt viata mea. Am fost plecat insa voi reveni. Nu am trecut la un alt nivel pentru ca nu am existat nu am trait, nu am iubit; nu am existat! Am respirat ca un pirat, am simtit ca un fier, am sters lacrimi de rau. Am fost un semn, am fost langa voi. Am fost acolo dar nu am existat. Nu v-am vrut, nu m-am vrut. Am cerut sa fiu innafara trupului. Corpul incetosat intr-o oaza de speranta. Dar raman fara timp si nu stiu cum sa ies din acest mod de viata. Aduc stelele pe flori, iar pamantul in nori. Conduc suflete, aduc vieti, iubesc vise si astern sentimente pesimiste. Incerc sa zbor, ajung Concord. Construiesc vise, adun ganduri, incetosez oglinzi si vars lacrimi. Impart viitorul in 7 zile, alerg 365. Am fugit destul! Realizez un castig... am realizat un esec dorit deci mi-am atins un scop! Alerg din nou spre un final ce vine-aproape. Umbre ridica vocea si imi spun ca sunt invincibil. Nici macar un glont nu ma poate distruge. Mi-ai transformat sufletul in titaniu. M-ai facut sa nu vreau langa mine pe cei ce m-au iubit, pe cei care m-au sustinut cei carora le-a pasat de mine i-ai indepartat insa eu i-am iubit si i-am tinut mereu aproape. Iti multumesc ca esti aproape! Iti multumesc ca niciodata nu ma cauti si ca ti-ai aratat fata de fiecare data cand te intorceai cu spatele la mine... Labirintul in care am existat a fost unul numit distrugatorul de minti sanatoase! Dar nu este o problema eu si sufletul meu te-am iubit intr-atat incat am transformat mediul tau static intr-un cutremur. Acesta a vibrat in acelasi timp cu sufletul meu si mi-a citit gandurile, le-a amplificat le-a plans s-a cutremurat si a devenit mai puternic devenind cel mai mare cutremur cum nu a mai existat in viata mea. Am distrus si acel labirint ce aparea sa fie imposibil de invins. Asa am facut: un cutremur acolo sus in cer. Astazi sa tot fie conform calendarului crestin un an. Cutremur de inimi de suflete desarte de ingeri si demoni de ceea ce esti nu pot sa explic dar pot sa te iert, nu imi este greu sa fiu langa tine, sa-ti spun te iubesc, sunt eu acelasi ca-ntotdeauna cel ce invie din greseli. Iti multumesc tie, cea care ma face sa devin un recunoscator, cea care mi-a mai schimbat odata viata pozitiv! Cea care m-a dus pe culmi de deal si mi-a aratat ca pot sa fiu liber, care mi-a spus ca nu sunt urme cum ca as fi facut rau. Si tie cea care esti mereu acolo fara sa stiu asa cum si eu eram acolo fara ca tu sa stii. Cea care a fost mai matura pt mine decat a fost pt ea. Tie cea pe umarul careia am plans de suparare. Si tie cea care m-ai vazut prima data plangand in patul din ultima camera. Tot dupa tine plangeam si iti spuneam sa nu te duci si ai plecat mereu! Un pret? Un fel de-a fi platit... Crezi ca este mai bine sa fii asa? Nu simti ca-ti pare rau? Cum sa nu... Dar nu vei recunoaste niciodata pt ca ai facut-o in felul tau si trebuia sa fi si tu aia rebela. De ce suntem asa stresati cand ne vedem? De ce m-ai sarutat cand am venit la tine? De ce m-ai luat in brate? De ce m-ai sarutat din nou si mi-ai cerut sa vin pe scaunul pe care erai si tu daca nu vroiai cu adevarat sa imi simti inima batand? De ce trebuia sa imi spui ca nu stii nici tu nu mai esti sigura pe ce ai facut si totusi vrei sa incerci? Saptamana patimilor este cea in care am fost eu ranit in suflet mai mult decat orice. Stiu insa ca pot sa fac un foc imens de artificii si ma vei vedea... si sunt slut si mort si urat in suflet te adun si sper sa-mi fie viata un reper...

Ce se intampla?

Greu, foarte greu sa intelegi ce se intampla cu tine insuti. Imi este cateodata teama ca voi renunta la orice vis ce am avut vreodata. De ce trebuie o femeie sa imi strice mie viata? De ce a trebuit sa pun eu suflet pentru ca apoi sa ma poata ea rani? Imi este teama sa mai intru intr-o relatie de orice gen ar fi. Nu mai am incredere si nici nu mai pot face pasul. Sunt pur si simplu inchis intr-o celula din care nu imi mai da voie sa ies. Ce ar trebui oare sa fac eu ca sa pot sa trec peste aceste situatii penibile? Si de ce trebuie mereu sa imi aminteasca cineva de ea? Poate vreodata voi reusi si eu sa imi revin...

Real life 2

Vizionand un film am realizat un lucru. Cat de multe lucruri ma leaga de Laura. Chiar si acum cand nu mai vorbeste cu mine deloc. Acum cand dupa atata timp s-a despartit de mine. Dupa ce am renuntat sa o mai sun, pentru ca ea nu isi doreste sa ma mai auda. Am observat ca ea m-a influentat in a intra pe facebook. Ea m-a influnetat sa imi iau Abonament cu minute internationale, sa imi pun internet pe numele meu, sa imi pun telefon fix cu minute pe fix. Extrem de multe lucruri care ma inconjoara inca isi imprima prezenta in existenta mea. Probabil de aceea nu am reusit sa o uit. Tot ceea ce ma inconjoara locurile in care vreau sa merg ma fac sa ma razgandesc din cauza ca stiu ca acolo am vrut sa merg cu ea. Paris, este unul din acele locuri. Aproape mereu cand am doua zile libere ma gandesc sa merg acolo. Dar nu vreau sa mai sufar. Am facut extrem de mult rau in lumea asta si stiu ca asta este pretul pe care trebuie sa il platesc. Am stiut de la inceput si de asta am sperat sa nu fie ea cea de care va trebui sa ma despart. Am incercat cu atat de multe alte fete dar nu... Niciodata nu poti sa iti schimbi soarta. Trebuie sa suferi si nu ai cum sa minti soarta. Sub nici un fel. Sunt inca cel care trebuie sa sufar si sper sa nu se intample si a doua oara. Daca voi distruge acest mit voi fi cel mai puternic. Sunt distrus si recunosc ca nu este decat vina mea, dintr-un punct de vedere. Dar stiu ca nu eu am gresit cand s-a provocat 'despartirea'. Motto-ul meu este "Iubirea este bazata pe incredere si respect reciproc" Insa defapt iubirea efectiva nu exista. Exista un respect si o incredere combinate cu dorinta de a avea acea persoana in jurul tau. Ea mi-a schmbat aceasta perspectiva, m-a facut sa cred ca exista iubirea si sentimentul de iubire. Acum sunt sigur ca nu exista iubire! Regret ca sunt direct regret ca scriu randuri ca acestea dar sunt simtirile mele. Asta simt eu, iar acesta este blogul meu. Nu este vorba de nimeni altcineva si nici de ceea ce simt altii. Voi fi eu de acum incolo indiferent de ceea ce simt cum simt sau ce gandesc. O sa incerc sa fac lumina in intunericul ce ma inconjoara. Voi cauta sa ies din nou la lumina asa cum am reusit mereu sa fac. Voi avea din nou viata mea si voi intelege ca ceea ce fac este ceea ce trebuie pentru moment. Nu am gresit prim faptul ca am vrut o viata mai buna pentru mine si ea. Sunt inconjurat de singuratate pentru ca refuz sa am prietenii langa mine. Momentul in care Eugen, un vechi prieten de-al meu m-a sunat sa ma roage sa il aduc aici m-a facut sa inteleg ca da, intr-adevar nu exista nici o sansa sa faci ceva in jungla din Brasov, referitor la ceea ce inseamna situatia politica si conjunctura in care am trait amandoi. Pentru ca vrem sau nu amandoi am avut cam aceleasi situatii atata tot ca eu nu am pupat niciodata pe nimeni in fund. Mult noroc si imi cer scuze daca cineva, oricine, crede ca eu scriu aceste randuri fara sa simt cu adevarat aceste lucruri.

Things happen!

I really dunno if I should say it or not, but yeah hell yeah shit happens. I was looking to a girl last night and I couldn't believe she was a whore. A very well paid one. Seeing her how she is playing her role and everything was fun and quite hilarious. That men he was awful but for her he was the best ever. Even if he knew she was lying he was feeling great. That really is, why women are good at something. They lie to you and you can't see their real face. I've always been with a step forward but the last one I forgot to keep my shield on. She dumped me when she realised I loved her too much. I think she was actually afraid to live a real life being a wife a mother and a house woman. Yeah I am rude, I know but I love women. Their way of being, their loose; everything... I read a women as I read a book and she knew that. But from now on let's talk about the future and let's try to forget how dead is my soul now. I hate to say it but I am afraid that if I go home I will show the world what it's mine... If you know what I mean :)) Anyway it was my fault I made the mistake and I will try to fix it. Life is though don't let them know that you like them and that will keep them there. Tell them that you don't give a shit and you will be the king. That's what I will gonna do.
By the way she's blonde, long hair, funny mouth, great lips, 1.70, 54 and yes... she wears no lingerie. Yeah she's a pro....
I want to mention I didn't paid for anything and I will never intend to pay her for anything.
She's lovely for her job but she sucks as a lover. She is a night stand. She can't be bothered about anything else then her job. I've seen her a few times with her clients and she is not as I thought a whore would be. She is clever enough to realise that she needs someone to keep her back safe but she is not that clever to cover her intentions very well. I've tried to understand how she is doing everything and that is what makes me go again at work. I want to understand how a person can do that and why.
Sorry for changing the topic but I was the other night in a club, on my own, YES, and I've seen a weird thing. She comes to you, snappes your butt softly, wants to dance with you, kisses you and ask's you to go home and have sex with you and her boyfriend aswell... WTF??? I mean what's the point? This country is like a whore's barn. All of them are like that even if you are a women you can't deny it. I hate this and this makes me go crazy... I love feminity and I hate whore's. I completely disagree with homosexuality and I like purity. That's why I keep for myself the only beloved drug called 'Reality'. I don't need alcohol to feel great and I don't need drugs to feel like I'm over the moon. I enjoy feeling the pain and I'm pleased with myself when I'm in deep waters.

O noua masina, numai pentru mine.

Innebunesc, stau de doua ore pe net si ma uit ce sa fac... Sa semnez contractul pentru o masina pe care am decis ieri sa o cumpar sau este o greseala? Nu este o idee rea sa cumperi o masina mai noua dar este incredibil de greu pentru mine care sunt singur si vreau ceva care sa fie al meu... iar cei din jur sunt mai mult impotriva decat pentru. Oare merita sa cumpar un peugeot 307 din 2005 sau mai bine mi-as pastra putin banii si as cumpara unul la anul? Decizii, decizii... Nu am nici o obligatie fata de nimeni deci nu as avea de ce sa imi fac probleme de bani. Problema este alta. M-ar face fericit? Nu spun ca nu sunt fericit cand o conduc dar desa scarba si ura celor din jur m-au facut sa urasc actiunea pe care am facut-o. Sunt la un pas de a cumpara masina si nu stiu ce sa fac. Sa suport fetele celor din jur si sa o cumpar sau mai bine sa astept pana la anul, si sa imi cumpar atunci o masina? Problema este ca daca merg acum acasa va trebui sa cheltui o gramada de bani pentru ceea ce mama imi spuna ca este o punere pe numele meu a unor terenuri. Sincer sa fiu eu nu sunt sigur ca asta se va intampla. deci s-ar cam putea sa nu imi iau masina si sa ma trezesc in Romania ca defapt nu stau lucrurile chiar asa. Dar daca este adevarat si nu voi avea banii necesari pentru a transfera aceste terenuri? Nu vreau sa gresesc si de aceea voi gandi profund la ceea ce inseamna 5000 lire. Cine stie poate ca voi visa ca trebuie sau poate voi visa ca nu trebuie sa continui... Stiu ca... melodiile pe care le ascult sunt foarte melancolice...

O altă zi, nici un "Card Galben"

Este din nou Sâmbătă, bineînţeles aceeaşi rutină. Mă trezesc la 07:00, am grijă de Brianna în speranţa că va suna la uşă şi va fi poştaşul care să îmi aducă acel "Card Galben". Nimic nou, nimic frumos, nimic datorită căruia să poţi spune că te bucuri de viaţă. Încep pe cât se poate de serios să cred că locul meu nu este aici şi efectiv mă respinge. Aş vrea să pot spune că este în regulă şi că mă întorc acasă cu mare bucurie. Dar nici măcar nu este aşa. Am fugit de acolo să uit, şi uite că nu vrea destinul să uit. Indiferent dacă mă întorc nu mai merg în Braşov, plec altundeva, în Cluj, Tg. Mureş poate chiar Bucureşti pentru a sta cu prietena mea, în speranţa că totul va fi bine. Dar oare dacă mă întorc care este destinul meu şi de ce trebuie neapărat să mă întorc? Acasă măcar am maşină şi prieteni. Aici nu am absolut nimic! Cu excepţia faptului că am o soră care are nevoie de mine să o ajut cu creşterea fetiţei. Dar eu nu sunt tatăl fetei, de ce trebuie să mă sacrific eu? Mi-e dor de tine... Deşi ştiu că tu eşti total dezinteresată. Şi când mă gândesc că nu mi-au plăcut niciodată fetele ca tine... Voi trece peste şi cu asta basta! Nu mai exişti ca ceea ce ai fost! Eşti o simplă întâmplare nefericită peste care am trecut fără probleme! Nu am vrut eu să fie aşa!

Omagiu adus Bunicii

Acum cativa ani, sa fi fost vreo 6 cam asa, am promis bunicii mele ca voi avea grija de verighetele familiei si neamului, care aveau sa fie duse din generatie in generatie. Mereu am spus ca acele bijuterii sunt reprezentative pentru mine si au avut o importanta extraordinara in existenta mea. Asta seara insa, cotrobaind prin bagaje am aflat ca acele bijuterii, care pentru mine reprezentau efectiv niste simboluri sa spunem sacre in ceremonialul de casatorie, nu mai exista si s-ar putea sa le fi pierdut pentru totdeauna. Au reprezentat pentru mine enorm! Nu pot sa nu recunosc ca este pentru a doua oara in viata mea cand imi vine cu adevarat sa plang, de durere in suflet si totodata de ciuda ca nu mai pot face nimic sa intorc timpul innapoi pentru a le lua cu mine in Anglia. NU pot sa cred ca nu am fost in stare sa imi dau seama ce greseala imensa aveam sa fac. Sper doar ca bunica ma va ierta caci am avut incredere in altii sa le poarte grija! Iarta-ma si Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Viata bate filmul

Stau mereu si sper ca va veni momentul in care voi iesi din acest cosmar, aceste momente grele de cand am plecat din tara. Incerc sa ma mint ca asa trebuie si este normal ceea ce se intampla legat de actele mele. Defapt am si incetat sa le mai astept sa apara. Nu vreau sa mai astept atat de mult. Lucrurile o iau razna pe zi ce trece iar eu nu pot sa fac nimic sa schimb acest lucru. Nu mai am bani, nu mai am cum sa imi realizez targetul pe care mi l-am atins in acest an si pe langa toate acestea, trebuie acum sa fiu si suportul moral si financiar al sorei mele. Eu stiu ca daca as fi mai nesimtit as spune:"Asta este faci ce vrei si cum vrei" insa niciodata nu am fost dezinteresat de soarta celor din jurul meu. Ea nu este langa mine, este acasa si cred ca Ea este singura care m-a facut vreodata sa ma simt bine si poate ca Ea este singurul lucru bun care mi s-a intamplat pana acum. Dar cum sa fac ca imi revin? Recunosc ca nu mai pot sa trec din nou prin aceleasi momente grele. Oare chiar nu mai merit si eu sa ma simt bine si sa fiu fericit? Nu exista suflet in aceasta tara si nu exista suflet in casa in care stau. Singurul suflet care sper sa nu devina lafel este a nepotelei mele, singura careia nu ii pot reprosa nimic. Oare chiar esti tu ceea ce mi s-a intamplat mai frumos in viata si acum te-am lasat acolo si mi-am pierdut destinul?