Regăsirea unui prieten adevărat!

Astăzi aşteptând pe Messenger să discut cu iubita mea, s-a întâmplat să se întrerupă internetul la ea. Astfel am observat o foarte bună prietenă cu care însă nu am mai vorbit de foarte mult timp. Am început să discutăm şi am povestit de toate, până şi despre relaţiile noastre actuale, un moment în care ne-am dat seama că amândoi ne confruntăm cu aceeaşi problemă. Amândoi ne-am spus părerea, am discutat şi a rămas să mai discutăm. Voi fi mereu aici să discutăm iar când vii acasă să ştii că aici vei găsi întotdeauna un prieten adevărat. Este minunat să auzi aşa ceva de la un prieten, chiar dacă nu am avut în ultimul timp o relaţie prea activă. Dar eu mereu am ştiut că şi dacă o sufoc nu îi place. Va merita mereu atenţia mea

Aniversare

Au trecut anii pe lângă mine de parcă nici nu ar fi existat. Nu m-am schimbat. Sunt acelaşi şi totuşi nu chiar. Au trecut deja 6 ani de la cel mai important moment din viaţa mea. Sunt însă singurul care ştie acest lucru pentru că nimeni nu este interesat de ceea ce fac eu. Nu sunt foarte multe persoane care ştiu de acel eveniment, dar totuşi cred că cei care ştiu ar trebui să îşi amintească. Dar ce tot vorbesc nimeni nu mai este interesat de ce s-a întâmplat acum mulţi ani, unui prieten, coleg, frate, fiu. Fiecare are problemele lui, pe care câteodată încearcă să şi le rezolve altminteri le rezolvă alţii sau timpul. Deschisesem aseară şampania iar sora mea m-a întrebat pentru ce bem?, iar eu i-am răspuns "pentru că trăim!". nu a înţeles ce am vrut să spun pentru că această zi nu reprezintă nimic pentru ea şi bineînţeles că nu avea cum să îţi amintească de o întâmplare a mea. Este greu să treci mereu cu vederea peste ceea ce nu fac cei din jurul tău, dar totuşi este singura soluţie prin care am reuşit să suprvieţuiesc cu moralul întreg şi fără să devin isteric în toată această perioadă. Nu vreau decât să îmi reamintesc mie că EU NU AM UITAT! Nici măcar prietena mea, căreia îi spun în fiecare an nu şi-a adus aminte. Defapt nu sunt sigur dacă ştie că mai trăiesc cu adevărat şi nu am dispărut fără urmă. Nu contează, ea are licenţa şi de asta îi găsim o scuză. Nu contează dacă prietenii mei mai există! Nu am avut mai mult de 3-4 prieteni toată viaţa, deci pot trăi în continuare cu amici!

AU PAIR

O nouă zi o nouă aberaţie. Având în vedere cât de aproape este ziua în care îmi vor veni actele de la Home Office(de acum HO), surioara mea a stat de vorbă cu şefa ei pentru o cerere de mărire a salariului. În aceeaşi discuţie din câte mi-a relatat sora mea, aceasta i-a spus de sistemul AU PAIR, în care poţi lua în casa ta un/o student/ă căreia îi dai de mâncare şi cazare, iar acesta în schimb stă cu copilul tău şi are grijă de el pe perioada cât eşti la muncă. Sună foarte promiţător dacă te gândeşti că aşa ieşi cel mai ieftin, cel puţin aici în Anglia. Totuşi sora mea s-a gândit mai bine şi bănuiesc că a vorbit şi cu soţul ei, defapt sincer cred că este ideea lui, să îmi propună să rămân să stau la ei în casă. Asta bineînţeles că s-ar întampla în următorii termeni: eu îmi plătesc mâncarea, dau 20-25 lire pe săptămână pentru cazare, stau cu Brianna în timpul liber, fac curat, spăl vasele, spăl rufele, întind rufele, spăl maşina, şi alte alea care se mai ivesc. Ca să nu mai spun că mai mult ca sigur va trebui să-l suport pe Mihai când se îmbată şi îmi spune: "Nu-ţi convine aia e uşa!" şi alte injurii la adresa familiei mele. Adică în varianta asta, eu aş pierde cam aşa: liniştea din timpul liber, momentele de relaxare, posibilitatea de a asculta muzică la maxim, banii pentru benzina cu care mă duce la muncă şi ce să mai tot vorbim, mi-aş pierde momente din viaţa mea. Eu nu spun ca nu ţin la Sanda şi la Brianna, dar de când am venit eu aici nu fac altceva decât să am grijă de Brianna. Nu sunt rău deloc când voi spune următoarele lucruri: ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă să creşti un copil, Brianna până acum a fost crescută tot de altcineva şi numai de Mihai şi Sanda nu. Mihai nici măcar nu este în stare să stea cu ea o zi întreaga pentru că nu a făcut-o niciodată. Ştiu că Maica Tereza ar spune acum că trebuie să stau să o cresc pe Brianna dar eu chiar să nu îmi trăiesc deloc tinereţea? Ce păcate mari am eu, aşa încât să trebuiască să stau să-i slugăresc pe ei când se duc la piscină, la tenis, la fotbal, la băut, la grătare, zile de naştere şi multe altele? Chiar nu cred că greşesc când spun că nu vreau să mai stau la ei şi că vreau să fiu independent. Ştiu că lor le-ar fi convenit ca eu să lucrez şi să le fiu şi bonă pe gratis, ba mai mult când se fac cumpărăturile să plătesc mâncarea, şerveţelele şi scutecele Briannei. Eventual să plătesc şi gaz, apă, curent şi taxe şi impozite. Răspunsul meu a fost NU iar de atunci am observat că Sanda este puţin cam supărată. Dar nu eu sunt vinovat că Mihai cumpără două maşini într-o lună, şi pierde 500 Lire pe aceste tranzacţii. Şi în nici un caz nu sunt de vină părinţii mei care şi-au plătit absolut tot ceea ce au mâncat şi băut când au fost aici, deşi el susţine că noi suntem vinovaţi. Dar în cele din urmă îmi vor veni actele şi totul va fi bine.

Dezamagire si suparare la unison

Imi pierd rabdarea, sunt nervos si suparat. Nimic nu ma mai face sa ma simt bine. Iar tu, pe care cateodata te astept pe net cu foarte mare nerabdare, de fiecare data ma lasi in plop, iar plopul in aer cate 45 min sau chiar mai mult, pentru ca ai uitat sa imi spui ca esti ocupata, ca a venit iubitul sa te ie la o tura, bla bla bla. Nu vreau sa crezi ca sunt nebun, dar ai putea macar sa spui hai k eu ies, nu sa stau ca boul in fata laptopului sa astept un raspuns de la tine ca dupa juma de ora sa imi dau seama ca ai plecat si ai uitat ca de obicei de mine. Nu cer nimic altceva decat sa imi spui daca pleci! Poate suna foarte deplasat poate o sa ma intelegi! Nu esti obligata sa vb cu mine si nici nu esti foarte apropiata sa ma plang la tine in poala. Te rog eu, insa cat se poate de tare si cu dorinta in suflet sa imi spui atunci cand pleci de la calculator. Nu conteaza care este motivul ca nu trebuie sa imi dai mie explicatii cu cine, ce si cum. Esti doar una dintre prietenele mele pe care o rog sa ma inteleaga in perioada grea in care ma aflu acum. Mersi de intelegere!

Maestrul

Am primit un semn, un semn de la Dumnezeu. Acum, astăzi şi aici, am înţeles în sfârşit că aşteptarea actelor urmează să i-a sfârşit! Sper să nu fie o greşeală din partea mea şi să mă agăţ de idei fixate de mine. Nu am căutat un semn, ci mi-a sărit în ochi. Nu m-am aşteptat să îl primesc! Este pentru prima oară când cred cu adevărat că se va întâmpla! Într-adevăr urmează să primesc actele! Acest lucru mă linişteşte şi îmi dă încredere în mine însumi. Este adevărat că au fost momente care au fost extraordinar de grele şi multe imposibil de imaginat de cei din jurul meu şi cei care nu au avut contact direct cu el. Dar într-adevăr ai dreptate maestre: “Oricare ar fi vicisitudinile zilelor şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplatei” I.C. Brătianu.

O altă zi, nici un "Card Galben"

Este din nou Sâmbătă, bineînţeles aceeaşi rutină. Mă trezesc la 07:00, am grijă de Brianna în speranţa că va suna la uşă şi va fi poştaşul care să îmi aducă acel "Card Galben". Nimic nou, nimic frumos, nimic datorită căruia să poţi spune că te bucuri de viaţă. Încep pe cât se poate de serios să cred că locul meu nu este aici şi efectiv mă respinge. Aş vrea să pot spune că este în regulă şi că mă întorc acasă cu mare bucurie. Dar nici măcar nu este aşa. Am fugit de acolo să uit, şi uite că nu vrea destinul să uit. Indiferent dacă mă întorc nu mai merg în Braşov, plec altundeva, în Cluj, Tg. Mureş poate chiar Bucureşti pentru a sta cu prietena mea, în speranţa că totul va fi bine. Dar oare dacă mă întorc care este destinul meu şi de ce trebuie neapărat să mă întorc? Acasă măcar am maşină şi prieteni. Aici nu am absolut nimic! Cu excepţia faptului că am o soră care are nevoie de mine să o ajut cu creşterea fetiţei. Dar eu nu sunt tatăl fetei, de ce trebuie să mă sacrific eu? Mi-e dor de tine... Deşi ştiu că tu eşti total dezinteresată. Şi când mă gândesc că nu mi-au plăcut niciodată fetele ca tine... Voi trece peste şi cu asta basta! Nu mai exişti ca ceea ce ai fost! Eşti o simplă întâmplare nefericită peste care am trecut fără probleme! Nu am vrut eu să fie aşa!

Muzică

Astăzi am primit muzică... Dar ce muzică... Cam aşa cum îmi place mie... La adresa politicienilor zilelor noastre. Adevărul este că ei merită numai hip-hop. Melodia asta face parte din Playlist-ul cu Paraziţii, BUG Mafia şi mulţi alţii. Dar pot spune că mă revoltă şi pe mine la fel cum îi revoltă pe ei, doar că ei nu fac nimic în încercarea de a schimba ceva în jurul lor!