Acum doi ani...

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri cat de frumos era afara... Era Ianuarie si mergeam la munca prin frig si zapada fara sa ma gandesc de ce o fac iar tu ma iubeai. Am realizat insa ca nu asta este ceea ce iti trebuie tie si am hotarat sa iti ofer mai mult. Mult mai mult. Am hotarat sa fii cea mai fericita femeie din lume si nu oricum alaturi de mine. Am hotarat sa iau viata in piept pt tine, pentru noi. Sa ai mereu tot ceea ce iti doresti. Si nu mi-a fost deloc usor. Am plecat departe si am lasat in urma prieteni, rude, cunostinte si dorinta de a face ceea ce mi-am dorit la mine in tara, pentru o nunta de vis, pentru o viata fara frica zilei de maine si pentru speranta ca intr-o zi vei spune DA.
Si te-am visat aseara... Erai exact la fel ca acum doi ani. Nimic nu se schimbase. Imi spuneai ca vrei sa fi a mea si ca mereu va fi asa. Imi ofereai trupul tau si imi cereai iubirea. Insa nimic nu ma facea sa imi imaginez ca facand totul pentru tine tu ai sa pleci. Eu am renuntat la tot pentru tine iar tu ai renuntat la mine pentru orice altceva. Iar acum incerc sa schimb ceea ce simt eu pentru tine si nu pot pt ca tot universul pe care eu l-am construit in jurul meu este bazat pe existenta ta in viata mea. Stiu vei spune ca nu-ti pasa ca tu ai viata ta si nu conteaza ca eu te iubesc. Exista pe lume mii si mii de femei insa pentru mine este aproape imposibil sa traiesc fara tine. Sunt inca viu dupa atata suferinta insa nu inseamna ca traiesc.
Sunt cu adevarat un alt om. Nu mai sunt slab(de inger) precum am fost, nu imi mai este teama sa schimb sau sa fac ceea ce vreau pe moment. Stiu acum ca asa cum am luat totul de la zero tot asa voi fi in stare sa o iau mereu de la inceput. Tot ceea ce am, mi se datoreaza mie si universului ce l-am construit in jurul tau. Am gandit totul in asa fel incat sa fiu fericit langa tine. Acum nu mai am limite. Pot sa beau si sa nu imi fie teama de nimic, pot sa merg la sala si sa fac cat vreau si ce vreau fara sa ma gandesc ca poate ar trebui sa o las mai usor, pot sa iau ce medicamente vreau si pot cu alte cuvinte sa traiesc fara sa ma gandesc la pb care le-am avut cand eram mic. Insa tie nu-ti pasa. Tu nu stii asta si ma consideri slab, si neajutorat prin simplul fapt ca nu pot renunta la tine. Eu insa o numesc o adevarata tarie de caracter si stiu ca eu am facut cu adevarat lucrurile pe calea cea mai grea.
Iar tu acum esti atat de departe, si nu distanta fizica ma ingrozeste. Ea este o margine ce poate fi usor depasita. Raceala ta imi face inima sa zbiere spre univers si sa ceara mila, indurare pentru ca poate cineva vreodata ma va face sa inteleg cum se poate ca cineva azi sa iti declare iubire nemarginita iar apoi trei zile mai tarziu sa iti distruga tot ceea ce ai facut intru iubirea pt aceea pers.
Urasc minciuna! insa chiar daca imi oferi atata suferinta si suspin, eu te iubesc si nu-ti port ura. Eu te respect pentru ceea ce ai fost odata si pt cat te-am iubit si te iubesc, chiar si dupa ce tu mi-ai spus clar ca eu, pt tine, sunt defapt un simplu ambalaj care il dai la o parte din viata ta si il arunci la gunoi in orice moment vrei. Nu voi putea sa te urasc pt ca tu esti totul pt mine. Nu-mi cere sa nu ma gandesc la tine, cand tu esti cea ce o iubesc . Nu-mi cere sa te uit pt ca ar insemna ca nu stii ce inseamna sa iubesti. Nu-mi cere sa nu te mai caut pentru ca mi-am proiectat viata pt tine...
Imi cer scuze ca iti trimit acest mesaj in acest moment dificil insa mereu au fost clipe in care am lasat ceea ce simt pe mai tarziu si niciodata nu am facut bine. Indiferent ce s-a intamplat eu sunt alaturi de tine si voi fi mereu. Trebuie doar sa ma anunti cu ce te pot ajuta.

I am no ordinary man!

Weird I am and my ways are complicated but still I won't change. I love this way and i'll stick with it! You want a miserable life? Leave! You wanna have mysterious ways? Come to me and you'll see!!!

Lipsa

Am lipsit voit in ultimele 8 luni din viata mea... Oare voi reusi sa fac asta inca patru luni de acum incolo???

Uitasem

Am incetat sa mai scriu din cauza ca nu imi mai citea cineva blog-ul... dar ce poti sa mai faci cand acel cineva nu da doi bani pe tine si pe sentimentele tale? Nimic! De aceea realizand dupa mai mult timp ca defapt ma leg de trecut si nu traiesc nici in prezent si nici nu astept viitorul, am inceput sa schimb si sa merg mai departe. Uitasem ceea ce nu invatasem niciodata. Uitasem sa analizez o persoana indeaproape si sa ii urmaresc respiratia in timp ce ea este langa tine in pat, uitasem cum este sa iti pese ce spune si sa iti fie teama ca un prieten se supara pe tine.

Amintiri, deja-vu si alte sentimente

Se intampla atatea lucruri in jurul nostru dar totusi nu vrei sau nu poti sa le pui pe toate pe blog. Asa s-a intamplat si de cand nu am mai scris eu. Imi este nespus de dor de voi, cititorii mei, de ceea ce au insemnat odata zilele banale; de zile de "greu" de munca de la partid, de Craiter de ... tot! Stau cateodata si ma gandesc cum as putea sa dau timpul inapoi si sa schimb ceea ce odata parea imposibil a se intampla. Sa fac ceva ca sa nu se fi intamplat... Dar ceea ce conteaza acum este ca eu traiesc inca desi nu credeam ca voi putea trece de aceste momente. Si trec mai departe pt o luna, sau chiar mai putin cateodata si mi-e dor si incerc sa intru in contact cu cei de acolo de unde lipsesc acum si cu cei care lipsesc de langa mine. Ce sa ma mai tot ascund... Incerc sa dau de Ea, diamantul vietii mele. In ultima vreme este din ce in ce mai greu si am facut tot posibilul sa ma intalnesc cu oameni care sa ma faca ma simt puternic. Sunt puternic si asta mi-au demonstrat de multe ori toti cei cu care am vorbit. Si de cand nu am mai scris s-au intamplat atat de multe... Nu pot sa explic si nici nu vreau sa spun unele dintre ele. Ce este drept este ca am cumparat o noua masina, mi-am impus sa nu mai injur, mi-am impus sa nu mai dau bani altora si mi-am impus sa fiu mai ingaduitor cu oamenii. Dar ceea ce am reusit a fost sa imi iau masina... :P Stiu suna ciudat dar inca mai injur si inca mai dau bani altora... De oameni nu mai spun ca deja imi este sila de ce fel de oameni ma inconjoara. Ceea ce vreau sa va povestesc este ca am fost in Londra unde a fost demential. Am fost la un seminar organizat de Friedrich Naumann Foundation si Center Forum, pe teme evident politice, legate de razboiul din Libya si implicatia statelor europene in probleme de genul, implicarea si cat ar trebui sa se implice alte state in revolutii, in ideea de a reda libertatea unui stat, unde a fost ceva de nedescris... Am fost extrem de incantat si m-am simtit din nou ca acasa. Intre politicieni de varf ai unui partid si oameni cu viziuni catre viitor si printre subiecte care vizeaza proiete de ansamblu cu impact asupra umanitatii. Printre profesori universitari despre care invatam odata la facultate. Nu a fost clipa in care sa nu fiu in al noulea cer cand am putut sa vorbesc cu cineva despre politica internationala fara ca sa mi se spuna ca nu stiu ce vorbesc si ca sunt eu doar ingamfat. Erau oameni care stiau subiectele si nu li se pareau ceva de neimaginat. Ce este adevarat insa, este ca tot "acasa" m-am intors si tot aici am ramas chiar daca am realizat ca totusi in Londra este o alta viata. Nu numai ca ai cu cine sa te intalnesti si sa vorbesti... Dar ai si unde sa mergi. M-am intalnit acolo cu o prietena din Romania, Cristina care a fost foarte incantata din cate am inteles eu de la ea ca ne-am intalnit. Au urmat zile superbe si umpic de clubareala pt care trebuie sa ii multumesc. Asa cum a fost si cand am fost in Romania(nu vreau sa fiu inteles gresit dar a fost mereu la raport daca vroiam sa plec, oriunde)asa a fost si aici. Dupa ce ne-am plimbat prin Londra alaturi de "iubitul" ei am iesit in cluburi si ne-am distrat pe seama englezilor... A venit timpul sa plece inapoi in Romania si m-am intalnit cu o persoana care imi este foarte draga la momentul de fata. O fata extraordinara si de o bunatate nemaipomenita. Simpla, la locul ei, fara prea multe mofturi si fara fite in cap, ne-am intalnit la un hostel din mijlocul Londrei. Au urmat alaturi de ea alte clipe superbe care mi-au demonstrat ca pana si simple gesturi te fac sa te simti extraordinar de bine alaturi de acea persoana. Imi este extrem de drag de ea si tin in continuare legatura cu ea. Ea este oarecum intr-o situatie similara mie si spera ca si mine ca la un moment dat situatia va reveni la normal. Dar cand...? "NU MA GRABESC" - "daca pot sa fac lucrurile incet asa le voi face". Sa te simti bine alaturi de cineva nu se rezuma la a avea cele mai bune conditii din lume ci la acea persoana sa vrea sa iti ofere clipe placute si sa iti transmita raze de speranta si credinta de mai bine. Exact ca si cum am spus in mesajul trimis ei "Nu vreau sa ma intelegi gresit, dar mie dor de Londra si de tine... Si de cum a fost zilele astea...". De ce oare nu pot sa fiu mereu cu sufletul deschis si luminat si trebuie sa sufar chiar atat de mult??? Imi este dor sa o strang in brate si sa ii spun te iubesc, desi am evitat mereu sa fac asta. Imi este dor sa o simt in bratele mele si sa o sarut, imi este dor sa ma plimb cu ea pe strada si sa iesim impreuna la cumparaturi. Imi este dor de cum avea grija de mine, subiect care m-a lasat fara cuvinte in Londra cand colega de la Londra mi-a spus ca trebuie sa imi iau un fular si apoi mi l-a aranjat tacticoasa. Mi-a amintit de ceea ce a fost si vreau sa revina, de Ea care ma supara cateodata, de Ea care ma incerca mereu si ma facea sa ma supar. De ceea ce a fost si este "Iubirea mea". Imi este mila de mine dar imi este dor de Ea, de clipele nepretuite de care nu m-am saturat...

De ce traiesc...

Ca sa va povestesc voua cat de bine ma simt in ultima vreme in pielea mea... Sunt uimit de mine si de comportamentul sentimentelor mele, care dupa atatea sedinte de "cunoastere a sinelui" am inceput in sfarsit sa le controlez si sa pot spune ca nu mai sunt un simplu "om" care a fost parasit. Nu nu... Nu pot decat sa spun ca sunt extrem de fericit ca am luat decizia de a veni in Anglia si a ramane aici. Nimic nu m-a facut sa stau acasa si desi aproape ca m-am intors din motive de slabiciune interioara, am reusit sa le controlez si (mi-)am revenit. Sunt eu, cel care iubeste sa fie iubit. Cel de care in general femeile se indragostesc de felul meu ciudat de a fi si nu de "muschii mei" :)). De gandurile si micile gesturi care transforma momentele banale in unele unice. Incep sa realizez cine sunt si stiu ca este cineva care ma place si vrea sa fiu cu ea mai mult timp... Insa desi a existat si vor mai exista cazuri in care ne vom vedea, nu va fi niciodata nimic serios intre noi. Nu ma intrebati de ce pentru ca desi imi pare extrem de rau nu pot sa ma leg la cap cu prea multe. Am realizat ceea ce am vrut. Am masina pe care mi-am dorit-o cand am venit in Anglia si am reusit sa imi impun target de economisire a banilor. Nu am reusit pana acum sa salvez pt ca daca aveam in cont 1000 de lire nu se putea sa nu ii ajut pe cei in nevoie iar eu sa stau cu banii in buzunar. Insa neavandu-i realizez ca fac astea pt mine. Cand spun ca am realizat ceea ce imi doream nu ma refer strict la a gasi pe cineva sa se indragosteasca de mine si sa o las asa fara sa ii ofer atentie. Pur si simplu d.p.d.v. financiar si profesional. Din pacate inca nu am gasit persoana pe care sa o pot iubi ca sa pot completa si planul sentimental. De exemplu in ultima vreme miros, stiu ca suna ciudat dar imi place sa miros prfumurile clientelor. Si cateodata vreau sa le intreb ce parfum folosesc pentru ca imi place la nebunie cum miroase. Acum trei seri am avut o clienta pe care mai aveam foarte putin sa o intreb insa am ezitat, ca de obicei. Insa promit ca data viitoare sa intreb. Un parfum fin pe o femeie frumoasa te face sa o iubesti o viata intreaga.

Nu vreau sa mai spun un nou incaput ci pur si simplu vreau sa schimb ceva... Ce abordare sa folosesc? Dati-mi ceva idei fetele care citesc blogul meu... Cevar fi cel mai bine sa fac? Sa vin in tara si sa imi caut pe cineva sau sa caut aici? Ma plictisesc groaznic fara o iubita... link catre ceea ce vreau sa tranmit prin muzica...