Se afișează postările cu eticheta Straina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Straina. Afișați toate postările

miercuri, 3 octombrie 2012

Eu vs Ele

Vi s-a intamplat vreodata sa va placa o persoana, sa oferiti si sa incercati sa faceti totul ca acea persoana sa fie langa voi insa ea, acea persoana sa se sperie si sa fuga in neant? Acest moment cumplit din viata mea incepe sa se tot adanceasca si parca nu mai scap de el. Nici o fata de care imi place, cu exceptia uneia, nu vrea sa fie in preajma mea. Incep acum, incet incet sa imi fac griji. Sunt eu un ciudat? Sunt eu chiar atat de dificil? Trebuie sa fiu eu cel care greseste... Hm... sunt tare curios ce-mi rezerva viitorul...

luni, 9 aprilie 2012

Buzele tale...

Buzele tale imi amintesc mereu de sarutarile dintre noi. Tu erai mereu aproape si ma ajutai sa trec peste orice. De fiecare data m-ai iertat dar nu ai uitat. Poza ta imi aminteste mereu de imbratisarile dintre noi, de nenumaratele ori in care te-am iubit, de felul in care tu imi ofereai sufletul tau si inima ta. Zestrea ta este ceea ce nu vei putea uita vreodata, asa cum nici eu nu voi putea uita vreodata cat de mult te iubesc. Esti inger de foc si sulita-n suflet. Mi-e teama sa traiesc o noua zi fara tine si nu vreau sa ma trezesc din nou intr-un pat gol. Inchid ochii si esti din nou langa mine. Te vad, nu voi putea uita vreodata chipul tau magic ce m-a fermecat. Te aud, frumoasele vorbe ce mereu mi le-ai spus, la bine sau la greu ai fost langa mine. Te simt, mirosul tau ce nu il voi putea vreodata da uitarii. As vrea din nou sa pot sa te am langa mine, insa ma repet mereu esti prea departe si nu-ti pasa, eu sunt un fraier ce ti-a cazut in plasa, un simplu ins ce nu stia ca moartea este mereu mai dulce decat soarta. O dar ce soarta amara am avut si eu dar totusi trebuie s-o duc, precum Iisus isi cara propria cruce. Dar tu sa ierti cand ti-am gresit macar; In viata nu stii sa pastrezi ceea ce ai… Sa recunosti este mai greu decat sa minti si sa spui: Las’ ca eu sefu’ sufletului meu!

marți, 6 martie 2012

Aproape un an!

Stau si ascult pentru a zecea oara asta seara o melodie ce imi aduce aminte de multe. Teri Meri - Bodyguard o melodie ce imi aminteste de Londra, de o prietena de care acum pot spune ca imi este dor. Imi aminteste de cum a fost odata viata mea. Clipe superbe din viata mea le regasesc in videoclip si nu inteleg dupa ce imi pare rau de fapt? Cadrele de inceput imi amintesc exact de sentimentul care l-am avut cand a plecat Ea ultima data din Anglia. Ochii ei indurerati de atata vina m-au facut sa inteleg ca totul va lua sfarsit in curand. Fara ca ea sa imi spuna sau sa fi avut vreo discutie despre acest lucru, o simteam. Era ceva ce imi doream sa cred ca nu se va si materializa. Dupa o luna avea sa fie purul adevar. Apoi imi aminteste de drumul care m-a distrus pe interior, in care m-am consumat mai mult decat oricand. As prefera sa indur orice alt chin fizic decat sa mai pierd si pe altcineva la care tin atat de mult cum am tinut le Ea. Insa ceea ce urmeaza... Cadrele de fericire dintre ei nu imi mai amintesc de Ea ci de Altcineva care m-a tradat insa care a pus totul pentru mine. Eu insa nu am vrut sa o tratez cu stima si cu respect ea stiind de relatia mea cu Ea insa sperand ca totul este doar ceva trecator si voi renunta le Ea pentru ea (Altcineva). Imi pare extrem de rau cand ma gandesc cate greseli de genul am facut si de cate ori am privit pe celelalte ca fiind nesemnificative pentru ca stiam ca Ea este si trebuie sa fie aleasa. Toate trasaturile feminine si toate gesturile din clip sunt asemanatoare cu aceasta persoana (Altcineva). Nu mai poate fi niciodata nimic intre mine si cele ce au fost odata cu mine dintr-un motiv clar. S-au saturat sa le las pentru Ea. Of cat de simplu ar fi sa scriu nume, cat as vrea sa le cer tuturor scuze pentru cat le-am gresit. Cat, pentru numele lui Dumnezeu, as da sa pot sa nu le mai ranesc, sa ma intorc in trecut si sa nu fi facut pasul de a le rani. Sa pot sa indrept greselile fata de cele care meritau atentie si care nu meritau sa le pierd. Eu merit sa sufar si merit sa port aceasta povara cu mine pentru ca la momentul acela nu am stiut ce inseamna sa suferi. Odata si bine, asa spune lumea: este de ajuns sa suferi odata si bine si nu vei mai insela niciodata. Sa fie oare adevarat? Imi este teama sa incerc imi este teama sa spun cat de rau imi pare si cu siguranta imi este teama sa spun ca pot trece mai departe. Totul pare sa se indrepte spre soarta, asa cum am stabilit dupa un an, voi renunta la tot ceea ce inseamna Ea. Culmea acel moment se apropie iar lucrurile care imi aminteau de Ea 24h/7zile -mai exact telefoanele mobile- astazi amandoua m-au lasat. Nu mi-a venit sa cred ca cele doua nu mai functioneaza insa este cu adevarat timpul sa las totul sa dispara. Insa eu nu sunt genul care sa jur ca voi astepta un an si sa imi incalc spusele. A fost un episod al vietii mele care pot spune ca m-a facut sa inteleg ca pe lume esti singur chiar daca esti un cuplu pentru ca femeia din pacate este nascuta cu pacat. Si nu vreau sa dezbat parerea mea despre cele care ne fac fericiti, cele care ne insenineaza zilele si care ne fac sa intelegem ca orice este posibil in doi. Insa tot asa te duc si la groapa. Asta este ultima postare se pare despre Ea. Imediat va trece un an ceea ce va insemna ca voi incerca sa pot primi pe altcineva in sufletul meu, desi stiu ca o simpla poza a ei ma face sa vreau sa plec acasa sa fiu eu, cel razbunator si sa arat cat de mult trebuie sa plateasca pentru ceea ce a facut. Nu o voi face insa. Are dreptate eu nu sunt matur si nu ma pot ridica la ceea ce isi doreste Ea de la viata. Te Iubesc Viata Mea, si acum nu ma refer la Ea. Ma refer la chinul pe care il suport pentru ca am iubit. Asa imi trebuie daca nu mi-am batut joc asa cum ar fi trebuit. Lumina ochilor mei este Viata Mea, iar ea ma face sa plang cand o vad suparata pentru ca nu pot sa fac nimic sa o ajut. Stiu ca toti prietenii mei nu inteleg de ce nu o uit insa ceea ce eu am hotarat nu se poate schimba Niciodata!!!

vineri, 10 februarie 2012

Acum doi ani...

Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri cat de frumos era afara... Era Ianuarie si mergeam la munca prin frig si zapada fara sa ma gandesc de ce o fac iar tu ma iubeai. Am realizat insa ca nu asta este ceea ce iti trebuie tie si am hotarat sa iti ofer mai mult. Mult mai mult. Am hotarat sa fii cea mai fericita femeie din lume si nu oricum alaturi de mine. Am hotarat sa iau viata in piept pt tine, pentru noi. Sa ai mereu tot ceea ce iti doresti. Si nu mi-a fost deloc usor. Am plecat departe si am lasat in urma prieteni, rude, cunostinte si dorinta de a face ceea ce mi-am dorit la mine in tara, pentru o nunta de vis, pentru o viata fara frica zilei de maine si pentru speranta ca intr-o zi vei spune DA.
Si te-am visat aseara... Erai exact la fel ca acum doi ani. Nimic nu se schimbase. Imi spuneai ca vrei sa fi a mea si ca mereu va fi asa. Imi ofereai trupul tau si imi cereai iubirea. Insa nimic nu ma facea sa imi imaginez ca facand totul pentru tine tu ai sa pleci. Eu am renuntat la tot pentru tine iar tu ai renuntat la mine pentru orice altceva. Iar acum incerc sa schimb ceea ce simt eu pentru tine si nu pot pt ca tot universul pe care eu l-am construit in jurul meu este bazat pe existenta ta in viata mea. Stiu vei spune ca nu-ti pasa ca tu ai viata ta si nu conteaza ca eu te iubesc. Exista pe lume mii si mii de femei insa pentru mine este aproape imposibil sa traiesc fara tine. Sunt inca viu dupa atata suferinta insa nu inseamna ca traiesc.
Sunt cu adevarat un alt om. Nu mai sunt slab(de inger) precum am fost, nu imi mai este teama sa schimb sau sa fac ceea ce vreau pe moment. Stiu acum ca asa cum am luat totul de la zero tot asa voi fi in stare sa o iau mereu de la inceput. Tot ceea ce am, mi se datoreaza mie si universului ce l-am construit in jurul tau. Am gandit totul in asa fel incat sa fiu fericit langa tine. Acum nu mai am limite. Pot sa beau si sa nu imi fie teama de nimic, pot sa merg la sala si sa fac cat vreau si ce vreau fara sa ma gandesc ca poate ar trebui sa o las mai usor, pot sa iau ce medicamente vreau si pot cu alte cuvinte sa traiesc fara sa ma gandesc la pb care le-am avut cand eram mic. Insa tie nu-ti pasa. Tu nu stii asta si ma consideri slab, si neajutorat prin simplul fapt ca nu pot renunta la tine. Eu insa o numesc o adevarata tarie de caracter si stiu ca eu am facut cu adevarat lucrurile pe calea cea mai grea.
Iar tu acum esti atat de departe, si nu distanta fizica ma ingrozeste. Ea este o margine ce poate fi usor depasita. Raceala ta imi face inima sa zbiere spre univers si sa ceara mila, indurare pentru ca poate cineva vreodata ma va face sa inteleg cum se poate ca cineva azi sa iti declare iubire nemarginita iar apoi trei zile mai tarziu sa iti distruga tot ceea ce ai facut intru iubirea pt aceea pers.
Urasc minciuna! insa chiar daca imi oferi atata suferinta si suspin, eu te iubesc si nu-ti port ura. Eu te respect pentru ceea ce ai fost odata si pt cat te-am iubit si te iubesc, chiar si dupa ce tu mi-ai spus clar ca eu, pt tine, sunt defapt un simplu ambalaj care il dai la o parte din viata ta si il arunci la gunoi in orice moment vrei. Nu voi putea sa te urasc pt ca tu esti totul pt mine. Nu-mi cere sa nu ma gandesc la tine, cand tu esti cea ce o iubesc . Nu-mi cere sa te uit pt ca ar insemna ca nu stii ce inseamna sa iubesti. Nu-mi cere sa nu te mai caut pentru ca mi-am proiectat viata pt tine...
Imi cer scuze ca iti trimit acest mesaj in acest moment dificil insa mereu au fost clipe in care am lasat ceea ce simt pe mai tarziu si niciodata nu am facut bine. Indiferent ce s-a intamplat eu sunt alaturi de tine si voi fi mereu. Trebuie doar sa ma anunti cu ce te pot ajuta.

joi, 20 octombrie 2011

De ce traiesc...

Ca sa va povestesc voua cat de bine ma simt in ultima vreme in pielea mea... Sunt uimit de mine si de comportamentul sentimentelor mele, care dupa atatea sedinte de "cunoastere a sinelui" am inceput in sfarsit sa le controlez si sa pot spune ca nu mai sunt un simplu "om" care a fost parasit. Nu nu... Nu pot decat sa spun ca sunt extrem de fericit ca am luat decizia de a veni in Anglia si a ramane aici. Nimic nu m-a facut sa stau acasa si desi aproape ca m-am intors din motive de slabiciune interioara, am reusit sa le controlez si (mi-)am revenit. Sunt eu, cel care iubeste sa fie iubit. Cel de care in general femeile se indragostesc de felul meu ciudat de a fi si nu de "muschii mei" :)). De gandurile si micile gesturi care transforma momentele banale in unele unice. Incep sa realizez cine sunt si stiu ca este cineva care ma place si vrea sa fiu cu ea mai mult timp... Insa desi a existat si vor mai exista cazuri in care ne vom vedea, nu va fi niciodata nimic serios intre noi. Nu ma intrebati de ce pentru ca desi imi pare extrem de rau nu pot sa ma leg la cap cu prea multe. Am realizat ceea ce am vrut. Am masina pe care mi-am dorit-o cand am venit in Anglia si am reusit sa imi impun target de economisire a banilor. Nu am reusit pana acum sa salvez pt ca daca aveam in cont 1000 de lire nu se putea sa nu ii ajut pe cei in nevoie iar eu sa stau cu banii in buzunar. Insa neavandu-i realizez ca fac astea pt mine. Cand spun ca am realizat ceea ce imi doream nu ma refer strict la a gasi pe cineva sa se indragosteasca de mine si sa o las asa fara sa ii ofer atentie. Pur si simplu d.p.d.v. financiar si profesional. Din pacate inca nu am gasit persoana pe care sa o pot iubi ca sa pot completa si planul sentimental. De exemplu in ultima vreme miros, stiu ca suna ciudat dar imi place sa miros prfumurile clientelor. Si cateodata vreau sa le intreb ce parfum folosesc pentru ca imi place la nebunie cum miroase. Acum trei seri am avut o clienta pe care mai aveam foarte putin sa o intreb insa am ezitat, ca de obicei. Insa promit ca data viitoare sa intreb. Un parfum fin pe o femeie frumoasa te face sa o iubesti o viata intreaga.