Dezamagire si suparare la unison

Nu pot sa cred ca eu am fost singurul om care a facut rau pe pamant! Tot ceea ce mi se intampla este ca si cum as fi eu vinovat pentru toate necazurile din lume! Astazi am sunat la Home Office si mi s-a spus ca a fost trimisa o scrisoare catre mine si ca nu am raspuns inca la acea scrisoare. Insa problema sta altfel: NU se poate ca tocmai mie sa nu imi ajunga scrisorile. Toate celelalte scrisori au ajuns fara nici o problema, numai aceasta care imi aducea mie posibilitatea de a avea acte de acum doua saptamani, nu a mai ajuns. Sa fie noroc? Sa fie ghinion? Numai D-zeu stie. Dar cat stres si cate altele am suportat aici nu am suportat toata viata mea. Realizez acum ca mie pana in momentul de fata in Romania imi mergea mult mai bine. Insa mereu viata ne incearca si ne pune piedici. Totul este sa te ridici si sa pleci mai departe. Insa cum sa te mai ridici si dupa trei luni de probleme, piedici, neintelegeri si scandaluri? Imi cer scuze ca scriu in acest blog numai de rau, nu vreau sa credeti despre mine ca as cere mila, insa din pacate aceasta este singura cale pentru a ma descarca de nervii si stresul acumulat de-a lungul acestei peripetii in Anglia. Unde sunt zilele in care radeam cu iubita in brate pe un petic de iarba ca apoi pe un deal imens? De ce nu se intorc si la mine acele momente de fericire? O vreau din nou in brate, o vreau din nou in patul meu si inca mai sper ca o voi avea in inima mereu!

Dezamagire si bucurie la unison

Ieri pe la pranz trece prin fata casei o masina rosie pe care scria Royal Mail. Am vazut-o foarte clar dar nu am spus nimic ca sa nu ma alarmez degeaba pentru ca a trecut in viteza pe langa casa. Insa s-a intors si s-a oprit in fata casei. In acel moment am tresarit din pat am mers spre usa iar momentul in care a si ciocanit la usa am fost in culmea fericirii. Spre dezamagirea mea insa erau rochitele pe care le comandasem pentru prietena mea de pe internet. Imi venea sa plang de suparare ca nu era ceea ce credeam. Efectiv incep sa cred ca am fost "blestemat". Nu inteleg de ce tocmai mie care am atata nevoie sa imi revin din ceea ce am vrut sa plec, si anume sa uit de supararea din Romania si sa o uit pe Ea. Aici insa nu am dat decat de mai multa suferinta si de mai multa durere. Speram sa pot lucra cat mai mult tocmai pentru a nu avea timp sa ma gandesc la Ea, ca pana la urma sa rezolv si problema aceasta. Insa asta este soarta mea: sa fiu calcat in picioare de toti si de toate si eu sa trebuiasca sa indur. Totodata stazi este o zi ce poate fi numita o zi de implinire. Mama mea implineste 50 de ani. I-am urat deja toate cele, insa stiu ca sunt extrem de inchis in mine pentru ca nu imi mai ajung odata actele. Astazi este totodata si ultima zi in care ar trebui sa vina. Ieri o prietena ne-a spus: "E pai ce are? Eu am asteptat 10 luni" moment in care am crezut ca pica cerul pe mine. Daca nu ajung cel tarziu saptamana viitoare, voi incerca sa fac o afacere pe internet, ceva legat de eBay pentru ca am prea mult timp si nu vreau sa o iau razna. Nu am reusit pana acum sa innebunesc nu vreau nici de acum sa cad prada depresiilor