vineri, 30 aprilie 2010

Viata bate filmul

Stau mereu si sper ca va veni momentul in care voi iesi din acest cosmar, aceste momente grele de cand am plecat din tara. Incerc sa ma mint ca asa trebuie si este normal ceea ce se intampla legat de actele mele. Defapt am si incetat sa le mai astept sa apara. Nu vreau sa mai astept atat de mult. Lucrurile o iau razna pe zi ce trece iar eu nu pot sa fac nimic sa schimb acest lucru. Nu mai am bani, nu mai am cum sa imi realizez targetul pe care mi l-am atins in acest an si pe langa toate acestea, trebuie acum sa fiu si suportul moral si financiar al sorei mele. Eu stiu ca daca as fi mai nesimtit as spune:"Asta este faci ce vrei si cum vrei" insa niciodata nu am fost dezinteresat de soarta celor din jurul meu. Ea nu este langa mine, este acasa si cred ca Ea este singura care m-a facut vreodata sa ma simt bine si poate ca Ea este singurul lucru bun care mi s-a intamplat pana acum. Dar cum sa fac ca imi revin? Recunosc ca nu mai pot sa trec din nou prin aceleasi momente grele. Oare chiar nu mai merit si eu sa ma simt bine si sa fiu fericit? Nu exista suflet in aceasta tara si nu exista suflet in casa in care stau. Singurul suflet care sper sa nu devina lafel este a nepotelei mele, singura careia nu ii pot reprosa nimic. Oare chiar esti tu ceea ce mi s-a intamplat mai frumos in viata si acum te-am lasat acolo si mi-am pierdut destinul?

joi, 29 aprilie 2010

Va fi mai bine!

Trăiesc aceste momente grele, le simt cum imi chinuie gandul, privirea si trupul. Nu pot cere nimanui ajutor pentru ca sunt sigur ca nimeni nu ma poate ajuta. Sunt acum alaturi de ai mei si nu inteleg de ce exista in continuare situatii tensionate. Stiu ca iubesc, stiu ca nu ma pot ridica la innaltimea asteptarilor unora, dar ceea ce imi da putere sa continui este speranta ca intr-o zi va fi mai bine. Va exista o ea care sa traiasca pentru mine, o familie care sa ma sustina si sa ma ajute orice ar fi si sa nu imi fac probleme cum sa ii ajut eu si sper sa am din nou prietenii langa mine. Este greu sa inteleg ce se intampla in jurul meu. Incerc mereu sa aplanez situatii tensionate si las de la mine, insa ei niciodata nu inteleg. Ea nu ma poate intelege pentru ca si are problemele ei iar prietenii i-am lasat si am plecat departe. Aici nu am prieteni si nici dusmani dar posibilitatea de a avea in curand falsi prieteni ma deprima. Niciodata nu voi renunta la visul meu si cu siguranta voi reusi sa il duc la capat. As vrea si eu o printesa care sa vina la mine macar cu un Logan, insa hai totusi sa nu ma mint singur... Cred ca nici atunci nu as suporta o astfel de masina.