sâmbătă, 22 mai 2010

O altă zi, nici un "Card Galben"

Este din nou Sâmbătă, bineînţeles aceeaşi rutină. Mă trezesc la 07:00, am grijă de Brianna în speranţa că va suna la uşă şi va fi poştaşul care să îmi aducă acel "Card Galben". Nimic nou, nimic frumos, nimic datorită căruia să poţi spune că te bucuri de viaţă. Încep pe cât se poate de serios să cred că locul meu nu este aici şi efectiv mă respinge. Aş vrea să pot spune că este în regulă şi că mă întorc acasă cu mare bucurie. Dar nici măcar nu este aşa. Am fugit de acolo să uit, şi uite că nu vrea destinul să uit. Indiferent dacă mă întorc nu mai merg în Braşov, plec altundeva, în Cluj, Tg. Mureş poate chiar Bucureşti pentru a sta cu prietena mea, în speranţa că totul va fi bine. Dar oare dacă mă întorc care este destinul meu şi de ce trebuie neapărat să mă întorc? Acasă măcar am maşină şi prieteni. Aici nu am absolut nimic! Cu excepţia faptului că am o soră care are nevoie de mine să o ajut cu creşterea fetiţei. Dar eu nu sunt tatăl fetei, de ce trebuie să mă sacrific eu? Mi-e dor de tine... Deşi ştiu că tu eşti total dezinteresată. Şi când mă gândesc că nu mi-au plăcut niciodată fetele ca tine... Voi trece peste şi cu asta basta! Nu mai exişti ca ceea ce ai fost! Eşti o simplă întâmplare nefericită peste care am trecut fără probleme! Nu am vrut eu să fie aşa!

miercuri, 19 mai 2010

Muzică

Astăzi am primit muzică... Dar ce muzică... Cam aşa cum îmi place mie... La adresa politicienilor zilelor noastre. Adevărul este că ei merită numai hip-hop. Melodia asta face parte din Playlist-ul cu Paraziţii, BUG Mafia şi mulţi alţii. Dar pot spune că mă revoltă şi pe mine la fel cum îi revoltă pe ei, doar că ei nu fac nimic în încercarea de a schimba ceva în jurul lor!

duminică, 16 mai 2010

Omagiu adus Bunicii

Acum cativa ani, sa fi fost vreo 6 cam asa, am promis bunicii mele ca voi avea grija de verighetele familiei si neamului, care aveau sa fie duse din generatie in generatie. Mereu am spus ca acele bijuterii sunt reprezentative pentru mine si au avut o importanta extraordinara in existenta mea. Asta seara insa, cotrobaind prin bagaje am aflat ca acele bijuterii, care pentru mine reprezentau efectiv niste simboluri sa spunem sacre in ceremonialul de casatorie, nu mai exista si s-ar putea sa le fi pierdut pentru totdeauna. Au reprezentat pentru mine enorm! Nu pot sa nu recunosc ca este pentru a doua oara in viata mea cand imi vine cu adevarat sa plang, de durere in suflet si totodata de ciuda ca nu mai pot face nimic sa intorc timpul innapoi pentru a le lua cu mine in Anglia. NU pot sa cred ca nu am fost in stare sa imi dau seama ce greseala imensa aveam sa fac. Sper doar ca bunica ma va ierta caci am avut incredere in altii sa le poarte grija! Iarta-ma si Dumnezeu sa te odihneasca in pace!