Am asteptat cu mare nerabdare sa incep sa lucrez si sa pot in sfarsit sa fiu fericit! Dar se pare ca se putea ca viata mea sa fie fericita. Nu inteleg de ce nu pot primi mai mult de 20-25 ore pe saptamana. Chiar daca as vrea sa lucrez mai mult nu pot. Incerc mereu sa caut pe cineva care sa ma ajute in acest sens. Ce trebuie sa fac oare? Nu inteleg de ce unii au mai multe ore decat mine. Nu inteleg de ce trebuie mereu sa plec eu primul de la munca. Vreau si eu sa lucrez nu sa fur si nu am voie sa fac asta. Adica nu sunt lasat sa lucrez.
Nu conteaza. Saptamana viitoare o sa ma interesez cum pot sa imi schimb locul de munca si o voi face cat se poate de repede. Nu cred ca este ideal sa stau sa ma multumesc cu putin daca pot castiga in alta parte mai mult pe acelasi numar de ore. O sa imi depun CV la o sucursala HSBC Bank sa vad poate pot sa ma integrez acolo. Ar fi ideal sa fiu pana si indrumator la bancomat ca apoi sa trec mai departe.
Pe de alta parte exista in continuare aceasta problema cu prietena care nu este langa mine. Visez mereu la o alta fata desi stiu ca ea nu va fii niciodata a mea. Nici macar nu isi poate imagina ce inseamna sa o visezi la propriu in nenumarate nopti. Va veni insa si momentul cand voi fi fericit. Care va fi acela insa nu pot spune cu siguranta. Totusi inca mai sper ca exista si pentru mine o frantura de paradis.
Este grozav sa fii insa liber si singur. Te poti plimba prin orasele de prin zona, poti vizita puncte care te intereseaza fara ca sa te bata la cap altcineva, iar cel mai important poti sa stai sa privesti natura si oameni care trec in viteza si chiauni de cap pe langa tine. Numai singur poti realiza cat de intoarsa pe dos a ajuns lumea.
Un comentariu:
referitor la ideea ta: "Numai singur poti realiza cat de intoarsa pe dos a ajuns lumea.", in urma cu ceva timp, mai exact un an, ajunsesem si eu la concluzia asta.
Da frate, lumea e intoarsa pe dos, nu-si stiu multi scopu' pe acest pamant. Acum ca nu mai sunt singur si am pereche, parca am teama in mine sa nu ajung si eu asa....Altfel era lumea mea atunci cand eram "burlac",,imi placea sa hoinaresc singur pe strazile orasului, cu muzica-n urechi, pozand tot ce misca si ce nu misca...m-a ajutat mult terapia asta...oarecum, datorita ei am ajuns ceea ce sunt acum...mai deschis ca altadata...
VLAD
Trimiteți un comentariu