Viata bate filmul

Stau mereu si sper ca va veni momentul in care voi iesi din acest cosmar, aceste momente grele de cand am plecat din tara. Incerc sa ma mint ca asa trebuie si este normal ceea ce se intampla legat de actele mele. Defapt am si incetat sa le mai astept sa apara. Nu vreau sa mai astept atat de mult. Lucrurile o iau razna pe zi ce trece iar eu nu pot sa fac nimic sa schimb acest lucru. Nu mai am bani, nu mai am cum sa imi realizez targetul pe care mi l-am atins in acest an si pe langa toate acestea, trebuie acum sa fiu si suportul moral si financiar al sorei mele. Eu stiu ca daca as fi mai nesimtit as spune:"Asta este faci ce vrei si cum vrei" insa niciodata nu am fost dezinteresat de soarta celor din jurul meu. Ea nu este langa mine, este acasa si cred ca Ea este singura care m-a facut vreodata sa ma simt bine si poate ca Ea este singurul lucru bun care mi s-a intamplat pana acum. Dar cum sa fac ca imi revin? Recunosc ca nu mai pot sa trec din nou prin aceleasi momente grele. Oare chiar nu mai merit si eu sa ma simt bine si sa fiu fericit? Nu exista suflet in aceasta tara si nu exista suflet in casa in care stau. Singurul suflet care sper sa nu devina lafel este a nepotelei mele, singura careia nu ii pot reprosa nimic. Oare chiar esti tu ceea ce mi s-a intamplat mai frumos in viata si acum te-am lasat acolo si mi-am pierdut destinul?