O altă zi, nici un "Card Galben"

Este din nou Sâmbătă, bineînţeles aceeaşi rutină. Mă trezesc la 07:00, am grijă de Brianna în speranţa că va suna la uşă şi va fi poştaşul care să îmi aducă acel "Card Galben". Nimic nou, nimic frumos, nimic datorită căruia să poţi spune că te bucuri de viaţă. Încep pe cât se poate de serios să cred că locul meu nu este aici şi efectiv mă respinge. Aş vrea să pot spune că este în regulă şi că mă întorc acasă cu mare bucurie. Dar nici măcar nu este aşa. Am fugit de acolo să uit, şi uite că nu vrea destinul să uit. Indiferent dacă mă întorc nu mai merg în Braşov, plec altundeva, în Cluj, Tg. Mureş poate chiar Bucureşti pentru a sta cu prietena mea, în speranţa că totul va fi bine. Dar oare dacă mă întorc care este destinul meu şi de ce trebuie neapărat să mă întorc? Acasă măcar am maşină şi prieteni. Aici nu am absolut nimic! Cu excepţia faptului că am o soră care are nevoie de mine să o ajut cu creşterea fetiţei. Dar eu nu sunt tatăl fetei, de ce trebuie să mă sacrific eu? Mi-e dor de tine... Deşi ştiu că tu eşti total dezinteresată. Şi când mă gândesc că nu mi-au plăcut niciodată fetele ca tine... Voi trece peste şi cu asta basta! Nu mai exişti ca ceea ce ai fost! Eşti o simplă întâmplare nefericită peste care am trecut fără probleme! Nu am vrut eu să fie aşa!