Omagiu adus Bunicii

Acum cativa ani, sa fi fost vreo 6 cam asa, am promis bunicii mele ca voi avea grija de verighetele familiei si neamului, care aveau sa fie duse din generatie in generatie. Mereu am spus ca acele bijuterii sunt reprezentative pentru mine si au avut o importanta extraordinara in existenta mea. Asta seara insa, cotrobaind prin bagaje am aflat ca acele bijuterii, care pentru mine reprezentau efectiv niste simboluri sa spunem sacre in ceremonialul de casatorie, nu mai exista si s-ar putea sa le fi pierdut pentru totdeauna. Au reprezentat pentru mine enorm! Nu pot sa nu recunosc ca este pentru a doua oara in viata mea cand imi vine cu adevarat sa plang, de durere in suflet si totodata de ciuda ca nu mai pot face nimic sa intorc timpul innapoi pentru a le lua cu mine in Anglia. NU pot sa cred ca nu am fost in stare sa imi dau seama ce greseala imensa aveam sa fac. Sper doar ca bunica ma va ierta caci am avut incredere in altii sa le poarte grija! Iarta-ma si Dumnezeu sa te odihneasca in pace!