joi, 9 iunie 2011

Din familie

O noua zi si eu sunt ca de obicei suparat pentru ca indiferent ce fac pentru familia mea, nimeni nu recunoaste. Nimic nou, doar faptul ca azi mi se spune una si maine alta. Alaltaieri mama nu mai vroia sa mai stea aici si ma ruga sa ii cumpar bilet, azi este suparata si nici nu vrea sa se gandeasca ca nu o sa o ajute pe Sanda. Nu mai inteleg. Cum se poate ca azi sa spui ca vrei si maine ca nu mai vrei? Bine defapt nu este singura persoana care a facut asa ceva asa ca acest lucru nu imi este chiar nou. Oricum trebuie sa incep sa iau decizii pentru mine. Am inceput deja sa nu mai platesc si sa nu ma mai implic in nici o plata pentru masina care "nu" este a mea. Asa ca daca nu este a mea nu mai platesc si a rezultat in a ramane in fata casei de aproximativ 2 sapt(si nici viitorul nu apare sa fie prea roz). Si cred ca asa va fi cel mai bine sa incep sa fac si cu mancarea si cu toate celelalte lucruri de la produse de curatenie la parfumuri si alte produse. Nu este greu sa realizezi ca esti un om imposibil iar ceilalti nu pot trai cu tine din cauza asta. Tocmai de aceea vreau sa le ofer posibilitatea de ai lasa sa traiasca oarecum separat de mine. Nu voi mai face nimic pt nimeni si voi face totul pt mine. Si asa astazi mi s-a spus ca ar trebui sa imi cumpar si eu niste haine ca "nu vezi ca nu ai haine"... Sa ma ierte D-zeu dar cand am trait eu singur in casa asta de ce eram mult mai linistit? De ce totul era mult mai relaxant si nu aveam atatea probleme? Este greu intr-adevar dar voi reusi la un moment dat sa fac pasul cand voi face totul independent. Greu, usor, trec prin tot ceea ce se intampla si nu am cu cine sa impartasesc aceste probleme pentru ca am hotarat sa fiu independent si sa nu ma mai rog de nimeni sa ma asculte. Bine la cineva anume ma refer.
Afara este vara si eu nu ma pot bucura cu adevarat de ea pentru ca in Anglia vara este... bleah... Dar lasa ca merg acasa si acolo poate poate voi avea umpic de soare si de zile fericite. Apropo, noroc ca plec de aici in vacanta in Romania ca acum brusc si de odata s-a hotarat si mama cu Sanda ca de ce sa nu plece si mama cu Briana acasa cand plec eu? Adica cu alte cuvinte eu tot nu scap de ele... Daca ma mut oare rezolv ceva? NU cu siguranta vor veni acolo sa ma viziteze in fiecare zi sub pretextul ca erau in trecere desi ele nu ies niciodata din casa...

Un comentariu:

Emma spunea...

Fi calm, rational si nu te pripi sa iei decizii pe care poate o sa le regreti. Ai trecut tu prin incercari si mai grele de atat, si ai iesit cu capul sus. Asadar, bucurate de viata si de cei din jurul tau.. Priveste partea plina a paharului cu apa plata si lamaie :)) :*